Canionul Valea lui Stan este singura atracție de acest tip din Munţii Făgăraş , cei mai înalţi munţi din România. Canionul Valea lui Stan, împreună cu canionul 7 Scări (Munții Piatra Mare) sunt de fapt singurele 2 canioane amenajate din România.
Accesul în canionul Valea lui Stan s-a realizat încă de la construcţia barajului Vidraru, în 1965. Atunci Valea lui Stan a fost captată şi deviată pentru a furniza apă lacului de acumulare. Odată cu devierea s-au montat podeţe şi trepte metalice pentru a facilita accesul la stăvilarele de pe vale. In 2012 a început modernizarea amenajărilor prin înlocuiri ale podeţelor, balustradelor, scărilor metalice şi cablurilor de către Salvamont Argeş. In prezent, canionul Valea lui Stan este unul din cele mai bine echipate canioane, ce poate fi parcurs fără echipament special de căţărare.
Date generale: canionul se desfăşoară la o altitudine relativ scăzută, între 800 şi 950 m. Acesta impresionează prin îngustimea văii, cu pereţi de stâncă ce se înalţă ameţitor, într-un peisaj sălbatic. Traseul este foarte spectaculos, un traseu de aventură unde înaintarea de-a lungul canionului se face aproape în întregime cu ajutorul amenajărilor.
Intreg traseul este o succesiune de porţiuni verticale între care se intercalează scurte porţiuni orizontale. Toate pasajele sunt foarte bine asigurate cu scări metalice, scoabe, pasarele şi cabluri metalice.
Traseu: Transfăgărășan – Canionul Valea lui Stan – Poiana Călugărița – Barajul Vidraru – Transfăgărășan
Traseul este marcat cu punct roşu
Durata întregului circuit este de 4-5 ore
Lungime circuit: circa 9 km.
Nu se percepe taxă pentru străbaterea canionului.
Parcursul pe firul văii, prin canion, se desfăşoară pe o distanţă de circa 2 km şi 150 m diferenţă de nivel. Acesta durează circa 2 ore. Cei care nu doresc să parcurgă întreg circuitul se pot intoarce tot prin canion.
Echipament recomandat: bocanci şi haină de ploaie, apă, dulciuri. Pentru siguranţă, dacă sunteţi începători şi nu aţi mai străbătut trasee cu căţărări pe scări suspendate deasupra hăurilor, echipaţi-vă cu kit de via-ferrata (cască, ham şi lonjă). Nu e nevoie de încălţări de apă, nu sunt zone unde să vă udaţi, decât dacă alunecați în apă.
La intrarea în traseu se află un panou turistic informativ, care ne atenţionează că iarna traseul se face doar echipat cu colţari, cască şi echipament de asigurare.
Informații diverse:
- Nerecomandat să fie străbătut după o ploaie puternică, sau când se anunţă ploi, deoarece se poate forma o viitură pe firul văii.
- Atenţie la urşi, aceştia sunt frecvenţi în zonă.
- Izvor găsiţi după coborârea din Poiana Călugărița.
Accesul în canionul Valea lui Stan:
– traseul începe chiar din Transfăgărăşan , la circa 3 km în amonte de Cetatea Poienari şi 2 km în aval de barajul Vidraru. In locul din care începe traseul, Transfăgărăşanul face o curbă de aproape 180°. Pentru cei care vin cu maşina, aceasta se poate parca de-o parte şi de alta a drumului, larg în această portiune. Nu există loc special de parcare. In sezon se poate întâmpla să fie plin de maşini parcate. O variantă de luat în considerare este să lăsaţi maşina la barajul Vidraru, dacă intenţionaţi să faceţi întreg circuitul. In weekend-uri traseul este aglomerat.
Transfagarasanul si Valea lui Stan vazute de la Cetatea Poienari 
La nici 5 minute de la intrarea pe firul văii se ajunge la o amenajare hidrologică, un mic baraj ce-l veţi depăşi cu ajutorul unei scări metalice, montate în stânga acestuia. Continuaţi pe firul văii, valea fiind seacă la început, apoi un firav fir de apă îşi face apariţia.
In timp scurt , circa 30 minute de la plecare, apar primele amenajări. Sunt scări metalice cu balustradă, verticale sau prinse în coasta muntelui, suspendate deasupra celor şase cascade de diverse dimensiuni.
Traseul ocoleşte prin stânga o scurtă îngustare de circa 150 m, un fel de canion în canion. Această porţiune poate fi străbătută şi prin apă la debit scăzut.
In continuare traseul însoţeşte o înşiruire de cascade, unele şi de 30 m, despărţite de marmite de mari dimensiuni.
Cea mai spectaculoasă porţiune o constituie traversarea pe pasarela metalică suspendată peste firul îngust al văii, pe deasupra pragului dintre două cascade. Odată traversat acest podeţ, aveţi şi de urcat o scară verticală, lungă de circa 10 m.
Pentru cine nu a mai străbătut trasee cu poteci suspendate deasupra hăurilor, aceasta va fi o porţiune plină de adrenalină.
Traseul nu te lasă să te relaxezi nici o clipă, căci urmează alte cascade de escaladat, mici lacuri sau bolovani uriaşi de ocolit. Nici nu-ţi dai seama cum trece timpul între pereţii înalţi ce te împresoară. Căţăratul te ţine concentrat să nu aluneci.
Veţi şti că aţi ajuns la finalul canionului când veţi trece peste stăvilarul ce barează mare parte din apa văii. Apa este deviată spre barajul Vidraru, tot acolo ducând şi marcajul turistic. De la stăvilar se mai continuă circa un sfert de oră pe firul văii, pe partea stângă a văii. In continuare poteca urcă abrupt în versantul stâng, prin pădure, circa 15-20 minute până în vârful dealului. Sus se află o poiană, Poiana Călugărița.
Urmează coborârea la lacul Vidraru şi cei 2 km pe drumul de contur, până la baraj. De aici, asfaltul de pe Transfagărăsan, vă conduce înapoi la intrarea în canion.
