Cascadele din Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița sunt printre cele mai frumoase şi renumite cascade dezvoltate pe calcare din România.
Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița se află în judeţul Caraș-Severin. Cuprinde zona sudică a Munților Aninei și partea nordică a Munților Locvei. La sud, Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița se învecinează cu Parcul Natural Porțile de Fier iar la nord cu Parcul Naţional Semenic.
Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița ocupă o suprafață de 36.364,8 ha din care aproape 19% o reprezintă cele 6 rezervaţii ale parcului:
– Rezervaţia Naturală Cheile Nerei – Beuşniţa (4069.40 ha)
– Valea Ciclovei – Ilidia (1939,30 ha)
– Ducin (284,90 ha)
– Izvorul Bigăr (270.90 ha)
– Cheile Suşarei (247.80 ha)
– Liciovacea (33 ha).
Scopul Parcului Național Cheile Nerei-Beușnița este de a proteja:
- mediul carstic. Parcul se află pe cea mai compactă suprafaţă calcaroasă din România – peste 800 kmp.
- valorile cultural-istorice ale regiunii. Amintim: ruinele Cetăţii Beiului de la Socolari, rămăşiţele unui drum roman pe Valea Cameniței, Mănăstirea Călugăra, peşteri ce prezintă urme de locuire umană din paleolitic şi neolitic etc.
Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița, date generale:
- altitudinea minimă este de 152 m iar cea maximă de 1160 m – Vf. Leordiş
- parcul cuprinde platouri calcaroase cu doline, lapiezuri şi avene (Poiana Roşchii, Poiana Liciovacea, Poiana Florii etc.)
- găsim chei spectaculoase săpate printre abrupturile calcaroase – (numite în Banat cârşii):Valea Nerei, Valea Minişului, Valea Beului, Valea Şuşara, Valea Ciclovei, Valea Vicinicului, Valea Oraviţei, Valea Cremeniţa etc.
- apele ce se pierd pe platourile carstice apar la suprafaţă la marginea acestora sub forma izbucurilor: Beiului, Bigăr, Beuşniţa, Moceriş, Lăpuşnic, Ducin, Vicinic etc.
- depunerile de travertin specifice zonei au creat cascade de un farmec deosebit: Cascadele Beuşniţei, Cascada Bigăr, Cârşa, Văioaga, Moceriş, Vicinic.
Cea mai mare parte a Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița este acoperită de păduri de fag. La acestea se adaugă carpenul, stejarul, frasinul şi arinul precum şi păduri-galerii de salcie albă la altitudini mai coborâte.
In anul 2017, peste 4000 ha de pădure seculară de fag din Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița au fost introduse în patrimoniul natural Unesco.
In Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița se află peste 470 de peşteri şi avene, majoritatea accesibile doar cu echipament speologic. Cea mai lungă peşteră din parc este Peştera cu Zgârieturi, cu o dezvoltare de peste 3000 m.
Rezervaţia Naturală Cheile Nerei – Beuşniţa – date generale:
- este cea mai mare din cele 6 rezervaţii ale Parcului Național Cheile Nerei-Beușnița.
- cuprinde cele mai multe şi reprezentative cascade de pe cuprinsul parcului.
- face parte şi din situl de importanță comunitară Natura 2000 – Cheile Nerei-Beușnița. Se urmăreşte astfel conservarea unor specii de faună (râsul, lupul, jderul, vipera cu corn, scorpionul, lilieci, vidre, libelule, fluturi, racul de ponoare, peşti, amfibieni, şoimul călător, rădaşca etc). Găsim aici floră cu plante specifice climatului submediteranean (alunul turcesc, cărpiniţă, scumpie, ghimpe, liliac, orhidee etc) .
Atracţiile principale ale Rezervaţiei Naturale Cheile Nerei – Beuşniţa ce atrag numeroşi turişti sunt:
–Cheile Nerei pe parcursul cărora se află Lacul Dracului
-Valea Beuşniţei cu Cascadele Beuşniţei
-Valea Beiului (sau Beului) cu Lacul Ochiul Beiului şi Cascada Văioaga.
Accesul principal în Rezervaţia Naturală Cheile Nerei – Beuşniţa se află în apropierea confluenţei dintre Valea Nerei cu Valea Beiului. Acest loc este cunoscut sub numele de Podul Beiului, o intersecţie importantă de trasee.
Aici gasiti:
- panourile informative care vă indrumă spre obiectivele turistice din rezervaţie
- o mică parcare unde se poate lăsa maşina.
- punctul unde se plăteşte taxa de intrare în rezervaţie (5 lei/pers). La Podul Beiului se ajunge din satul Potoc (circa 5 km), pe drum asfaltat.
Obiectivele Cascada Văioaga, Lacul Ochiul Beiului şi Cascadele Beuşniţei.
Acces: pornind de la Podul Beiului se urmează marcajul bandă galbenă. Drumul forestier ce însoţeşte Valea Beiului duce până la Păstrăvăria Beiului (4,2 km). Până acolo nu rataţi însă scurta abatere la Cascada Văioaga. Aceasta se află la circa 2,5 km de la Podul Beului, sub drumul forestier. Un mic indicator de lemn semnalizează prezenţa cascadei din apropiere.
Lângă păstrăvăria Beiului (de unde se poate cumpăra păstrăv) se află un camping amenajat şi o cabană. De aici poteca ocoleşte prin stânga păstrăvăria şi urmează Valea Beiului până la lacul Ochiul Beiului. La nici 500 m de la păstrăvărie, un marcaj cruce roşie se desprinde spre stânga. Acesta duce la satul Socolari în circa 2 ore. La 1 oră de mers de la intersercţie se desprinde o deviaţie marcată cu cruce galbenă ce duce spre ruinele Cetăţii Beiului.
Traseul se poate străbate şi cu bicicleta. Puteți opta pentru un circuit pitoresc pe traseul Sasca Montană – Potoc – Socolari – Cascada Beuşniţa – Podul Beiului – La Tunele – Sasca Montană -34 km.
Poteca largă spre Lacul Ochiul Beiului se continuă prin pădure, în urcuş uşor, până ajungeți la ochiul de apă. Diferenţa de nivel de la păstrăvărie la lacul Ochiul Beiului este de circa 50 m. Traseul poate fi parcurs inclusiv pe bicicletă (2,2 km de la păstrăvărie).
Ochiul Beiului este un lac de dolină cu diametrul de 15 m şi adânc de 3,5 m. Acesta este alimentat continuu de un izbuc puternic. Apa cristalină luminată de razele soarelui care se strecoară printre ramurile copacilor îi conferă o culoare verde-albăstruie. Limpezimea apei permite vizibilitatea până în adâncul stâncos al ochiului de apă. Izbucul nu îngheaţă niciodată, datorită temperaturii constante între 4 şi 8o C.
In amonte de lacul Ochiul Beiului, Valea Beiului se continuă cu pârâul Beul Sec. Cursul de apă este în cea mai mare parte a anului secat, se activează doar la ploi abundente. Marcajul bandă galbenă se continuă până la canton Crivina.
In apropiere de Ochiul Beiului, în aval, se află confluenţa cu Valea Beuşniţa, afluent ce se prăvale în trepte în Valea Beiului.
Cascadele Beuşniţei s-au format de-a lungul sutelor de ani prin acţiunea apei asupra calcarului. Acesta a fost dizolvat de apă şi s-a depus de-a lungul râului, peste vegetaţie, formând tuful calcaros.
Acces Cascadele Beuşniţei: de la lacul Ochiul Beiului urmaţi marcajul cruce roşie.
- În circa 30 minute poteca vă conduce până la prima cascadă verticală a Beuşniţei. Marcajul turistic se oprește aici. La următoarele două cascade, accesul este puţin mai dificil ca până aici și nemarcat. Până în micuţa Poiană a Beuşniţei, aflată cam pe la jumătatea distanţei spre cascade, Valea Beuşniţei formează un şir neîntrerupt de căderi de apă, ce se preling peste gururi şi baraje de travertin.
- Cascada Beuşniţei II este situată la circa 400 m mai în amonte de prima, fiind dezvoltată mai mult în lăţime decât în înălţime.
- Încă 500 m pe firul Beuşniţei şi se ajunge la cea de-a treia cascadă aflată la circa 70 m diferenţă de nivel mai sus fată de prima cascadă. Intoarcerea se face pe acelaşi traseu.
Cele trei rânduri de cascade verticale aflate în amonte de Poiana Beuşniţei ajung la înălţimea de 15 m şi lăţimi comparabile. Frumuseţea cascadelor verticale e dată de numeroasele perdele de apă ce se revarsă peste muşchiul verde. La baza acestora s-au format în tuful calcaros, câteva caverne.
Vă recomandăm să vizitaţi Cascadele Beuşniţei, ca şi celelalte cascade din Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița primăvara, după topirea zăpezii sau după ploi, când apa este abundentă şi se activează izbucuri carstice puternice. In perioadele secetoase apa este mult mai puţină, uneori cascadele seacă complet. In perioada sărbătorilor de primăvară (Paşte, 1 Mai) traseul este însă foarte aglomerat.
Pe un alt afluent al Nerei, Suşara, se află o cascadă uşor de vizitat, Cascada Suşara. Cascada areare 2 trepte şi circa 15 m înălţime. Aceasta se află împreună cu cheile omonime în Rezervaţia Cheile Şuşarei.
Acces la Cascada Suşara:
- pe marcajul cruce albastră ce străbate traseul Sasca Montană-Cheile Şuşarei-Cărbunari.
- din capătul satului Sasca Montană, în circa 2,5 km se ajunge la Cascada Suşarei. Se merge pe un traseu pitoresc, de-a lungul unei văi cu mici praguri de travertin şi gururi, fără diferenţe de nivel semnificative.
Cascada Bigăr este una din cele mai mediatizate cascade din România.
Cascada a devenit cunoscută odată cu prezentarea ei ca una din cele mai frumoase cascade din lume, pe site-ul The World Geography, în 2013.
Cascada Bigăr se găsește pe drumul asfaltat DN57B la 17 km de Anina și la 12 km de Bozovici, în dreptul Paralelei 45.
S-a format pe un scurt afluent al Minişului,pe pârâul Bigăr, cascada aflându-se la vărsarea acestuia în Valea Minişului. Un pod de lemn ce traversează Minişul şi poteca amenajată de-a lungul scurtei văi a Bigărului permit accesul contra cost la izbucul Bigăr.
Valea Bigăr îşi are izbucul 200 m în amonte de vărsarea acesteia în Miniş, sub o stâncă.
Amenajări turistice la cascada Bigăr – mini poteca tematică :
- o platformă care facilitează accesul la baza cascadei
- o trecere peste apa Bigărului, in apropierea izbucului, până la Grota Bigăr
- un traseu pietonal de la parcarea situată circa 500 m în aval, de-a lungul drumului auto.
Cascada Bigăr nu impresionează prin înălţime, având doar 8 m, ci prin forma ei sub formă de clopot acoperit de muşchi verde, pe care apa se prelinge în şuviţe cu debit variabil, în funcţie de precipitaţii.
Circa 8 km în amonte de Cascada Bigăr, tot pe Valea Minişului, tot in Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița, se află o altă cascadă, mai putin cunoscută,Cascada Cârşa. Este o cascadă în două trepte, de circa 30 m, de asemenea vizibilă din drum.
In apropierea Rezervaţiei Naturale Ducin, la baza abrupturilor Dealul Cârşei şi Cârşia Morii se află izbucul Moceriş. Acesta formează în apropiere cascada cu acelaşi nume, aflată la circa 4 km de satul Moceriş.
Accesul la Cascada Moceriş se face per pedes urmând drumul forestier ce însoţeste Valea Moceriş. Cascada, ce se aseamăna ca formă cu Cascada Bigăr, se prăvale de la o înălţime de circa 10 m.
In Rezervaţia Ciclova-Ilidia se află 2 cascade mai puţin cunoscute, una pe Valea Ciclovei şi una pe Valea Vicinicului.
Cascada de la Piatra Moale de pe Valea Ciclovei este accesibilă din satul Ciclova Montană, urmând drumul forestier circa 4 km, până în apropierea Gorunului cu Icoană. De aici o potecă duce în câteva minute la cascadă.
Cascada Vicinicului sau Valea Mare este accesibilă urmând Valea Vicinicului plecând din satul Ilidia. Până la cascadă drumul forestier de circa 4 km trece printr-o scurtă porţiune de chei. Cascada se află câteva sute de metri în amonte de Cantonul silvic Valea Mare.
Amândouă cascadele se preling peste un pat de tuf calcaros, de la înălţimi de până la 10 m. Debitul de apă al cascadelor depinde de cantitatea de precipitaţii, în perioade secetoase cascadele fiind secate.
In satele Ciclova Montană şi Ilidia se ajunge din oraşul Oraviţa, pe DJ571. Drumul se continuă spre satele Socolari – Potoc – Sasca Montană.
In Oraviţa se află şi cea mai apropiată gară (şi cea mai veche din ţară) de Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița. Tot de aici porneşte şi cea mai veche cale ferată montană din țară, Oraviţa-Anina. La Oraviţa ajung şi curse regulate de autobuz de la Reşiţa sau Timişoara. Spre Sasca Montană conexiunea se face cu microbuze.
Peisajul calcaros deosebit, cu văi, cascade şi lacuri de culoarea smaraldului, cât şi diversitatea de specii fac din Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița o destinaţie de ecoturism foarte atractivă pentru iubitorii de natură.
