Cimitirul vesel de la Sapanta – Arta lemnului pe teritoriul Romaniei a atins conotatii creative de cea mai inalta calitatea, in zona Maramuresului.
In acest spatiu inchis, inconjurat de Muntii Carapati, s-a dezvoltat o adevarata civilizatie e lemnului care a incercat nu doar sa dea o functiune obiectelor create, ci si o estetica aparte. Probabil acelasi lucru s-a intamplat si cu unul din mesterii maramureseni, care a lasat mostenire o adevarata comoara – Ioan Stan Patras.
Sculptor de cruci si artist, acesta a hotarat sa treaca peste abordarea traditionala in realizarea unei cruci de lemn. Om simplu, religios si cu frica de Dumnezeu, a inteles ca moartea face parte din viata. Acest lucru l-a determinat sa nu mai privesca moartea cu rigiditatea cu care suntem obisnuiti.
Se presupune ca atitudinea vesela in fata mortii era un obicei al Dacilor. Acestia credeau in viata vesnica, moartea fiind pentru ei doar o trecere intr-o alta lume. Nu vedeau moartea ca un sfarsit tragic ci ca pe o sansa de a se intalni cu zeul Zamolxe.
In multe zone ale Romaniei, dupa datina traditionala, despartirea de cel mort se face prin voie buna. Priveghiul este considerat ca fiind ultima petrecere la care participa atat mortul ca si cei pe care ii lasa in urma. Privind lucrurile din aceasta perspectiva, Ioan Stan Patras a incercat sa transpuna in lucrarile sale, esenta vietii decedatului, intr-un mod mai vesel, care sa-l faca pe om sa priveasca moartea cu mai multa usurinta.
Artistul Ioan Stan Patras s-a nascut in anul 1908 intr-o familie de maramureseni din Sapanta, care se ocupau cu prelucrarea artistica a lemnului. La 14 ani incepe sa sculpteze cruci dar abia la 26 de ani incepe sa dea o nota distinctiva acestora, scriind un epitaf pe cruce.
Erau enumerate initial numele, varsta si ocupatia. Ulterior, compune epitafuri care ajung de la 2-3 versuri pana la 11 versuri. Doi ani mai tarziu apar imaginile realizate in basorelief. In aceeasi perioada subtiaza crucile, facandu-le mai zvelte.
Imaginile de pe cruce reprezinta o scena importanta din viata defunctului. Cateodata acestea arata meseria omului: padurar, vanator, taietor de lemne, bucatareasa, agricultor. Femeile sunt reprezentate facand paine, tesand covoare, torcand lana. Daca o persoana a murit in urma unui accident mai neobisnuit, pe cruce aparea pictata scena intamplarii tragice.
Epitafurile scrise pe cruci, lauda sau dojenesc caracterele si viata celor morti. De cele mai multe ori, textele au o nota ironica, mai ales cand se scot in evidenta viciile mortului din timpul vietii. Combinatia coloristica a crucilor, precum si textul usor ironic si din cand in cand hazliu, au adus faima Cimitirului de la Sapanta, atribuindu-se numele de Cimitul Vesel.
Motivele decorative folosite la Cimitirul Vesel sunt de obicei abstracte. Sunt inspirate din decoratiile portilor de lemn sau a tesaturilor textile folosite in regiune. Uneori intalnim motivul solar, amplasat chiar in centrul crucilor.
Tehnica folosita de Ioan Stan Patras se mai pastreaza si azi, specifice fiind culorile vii obtinute din pigmenti naturali. Crucile decorate de Ioan Stan Patras, sunt formate doar din culori de baza: rosu, galben, albastru, verde, alb si negru. In lucrarile succesorilor lui apar insa si alte culori precum roz, violet, diferite nuante de verde.
Materialul folosit de Ioan Stan Patras pentru realizarea crucilor este lemnul de stejar. De-a lungul vietii, artistul a avut mai multi ucenici. Cel care ii continua azi munca este artistul popular Dumitru Pop Tincu. Acesta traieste in casa lui Ioan Stan Patras. Locuinta este deschisa momentan publicului spre vizita.
Cimitirul de la Sapanta este o carte a vietii si a mortii săpânțenilor. Mesterul sculptor a devenit naratorul care scrie cronica satului.
Localizare: Cimitirul Vesel se gaseste in partea de nord a Romaniei la granita cu Ucraina, in inima Maramuresului, in satul Sapanta. Acest sat a fost atestat documentar pentru prima data in anul 1373.
Acces: Sighetul-Marmatiei (20km-DN19) > Sarasau > Campulung > Sapânța.
Costul biletelor: 5 lei/persoana.
In fata cimitirului veti gasi tarabe cu diferite obiecte traditionale, facute in casa. Preturile sunt accesibile. Nu ezitati dupa vizita la Cimitirul Vesel sa mergeti si la Casa Memoriala Stan Ioan Patras din Sapanta sau la Memorialul Durerii de la Sighetul Marmatiei.
