Zona denumită Colinele Transilvaniei se întinde în jurul văilor Târnavei Mari, Hârtibaciului şi Oltului. Este situată între localităţile Sibiu, Sighişoara şi Braşov.
Colinele Transilvaniei includ areale de o importantă valoare naturală printre care 5 situri Natura 2000:
- Sighişoara – Târnava Mare,
- Podişul Hârtibaciului,
- Pădurea de stejar şi gorun de la Dosul Fânațului,
- Pădurea de stejar şi gorun de pe Dealu Purcăretul,
- Oltul Mijlociu – Cibin – Hârtibaciu)
Colinele Transilvaniei este o destinatie ce se întinde pe o suprafaţă de 237.515 hectare, cu o populaţie de cca. 60.000 locuitori şi include 44 de comune.
Satele săseşti cu biserici fortificate sunt elementul cel mai caracteristic din Colinele Transilvaniei. Nu există localitate săsească fără o biserică fortificată.
Intr-un spaţiu restrâns există un număr impresionant de biserici fortificate, peste 60.
Dintre acestea, 4 biserici fortificate sunt incluse în patrimoniul mondial UNESCO: Saschiz, Valea Viilor, Biertan (cu o parte din localitate) şi Viscri (situl rural Viscri).
La acestea se adaugă cetatea medievală Sighişoara, de asemenea în patrimoniul UNESCO, principalul punct de intrare în destinaţie.
Saşii au ajuns să se stabilească în zona Transilvaniei în secolul al XII-lea. Trimişi să o apere de invadatorii tătari şi otomani, dar şi să dezvolte zona din punct de vedere economic. Coloniştii saşi au adus cu ei arhitectura occidentală, saşii fiind meşteşugari pricepuţi.
Casele săseşti cu ziduri groase, fundaţii înalte din piatră şi acoperite cu ţiglă, frumos decorate şi colorate, cu porţi largi, boltite, se întind în linie, în general de-a lungul unui pârâu. Acestea sunt ca nişte mici fortificaţii, având o curte interioară pavată.
În jurul pieţei centrale a satului se afla biserica şi casa parohială, şcoala, primăria şi locuinţele ţăranilor bogaţi.
Biserica, situată cât mai central sau pe o colină, constituia centrul spiritual şi defensiv al localităţii.
Ele sunt la bază fie bazilici romanice, fie biserici în stilul goticului târziu construite între secolele 12-15.
Din cauza jafurilor turceşti şi tătare aceste biserici au fost fortificate în secolele 15-16, fiind împrejmuite cu ziduri înalte și puternice.
Tot atunci s-au adăugat turnuri şi bastioane cu multe guri de tragere.
Deasupra uşii bisericilor se mai poate vedea scris primul vers dintr-un imn al lui Luther „Ein’ feste Burg ist unser Gott” (O cetate puternică este Dumnezeul nostru).
Biserica devenise nu doar un loc spiritual ci şi un loc de refugiu şi de păstrare a bunurilor locuitorilor. Cel puţin unul din turnuri era pentru păstrarea slăninilor, deoarece în turn se menţinea o temperatură constantă tot timpul anului.
Unul din turnuri adăpostea clopotele şi ceasul. Clopotele erau trase la evenimente precum nunţile şi înmormântările şi bineînţeles invitau oamenii la slujba de duminică.
Unele biserici se remarcă prin construcţii impresionante, prin care vroiau să se impună ca centre administrative (Biertan, Mediaş, Moşna). Altele se remarcă prin frescele narative gotice extrem de valoroase (de la jumătatea sec. al XIV) – Mălâncrav.
În prezent, în unele biserici s-au amenajat camere-muzeu. Aici sunt prezentate unelte, costume populare, aspecte din viaţa satului (Viscri, Moşna, Biertan).
S-au mai păstrat şi câteva castele (la Mălâncrav, Dumbrăveni, Mihai Viteazu, Criş) ruinele unor mănăstiri (mănăstirea cisterciană de la Cârța) şi cetăţi (cetatea ţărănească Saschiz, cetatea Rupea).
Cetatea din Saschiz, a fost denumită şi Cetatea celor 7 sate. Aceasta adăpostea în vreme de pericol locuitorii din Saschiz, Archita, Criţ, Cloaşterf, Daia şi Adamsdorf (dispărut), Diavaldia şi Abzen (dispărute). A avut șase bastioane (din care unul era turnul şcolii) și o fântână adâncă de 50 m (care astăzi mai are numai 1-2 m).
Saşii au emigrat în masă atât înainte de ’89 (perioadă în care etnicii germani au fost răscumpăraţi de către RFG) cât şi după 1989. Golul a fost umplut de minoritatea romă. Astfel, multe din biserici nu mai sunt folosite deloc. Majoritatea au avut de suferit distrugeri şi furturi.
În prezent se fac eforturi susţinute din partea unor asociaţii şi persoane private de a revitaliza acest patrimoniu şi integrarea într-un circuit turistic.
Pe faţadele unor case veţi vedea însemnele M.E.T.. Este vorba de Fundaţia Mihai Eminescu Trust (M.E.T), sprijinită de Alteţa Sa Regală – Prinţul de Wales care s-a dedicat protejării patrimoniului istoric transilvănean. Astfel s-au restaurat pe lângă biserici, faţade ale caselor vechi, străzi pavate, magazine si cămine culturale.
Colinele Transilvaniei sunt considerate unul din ultimele peisaje medievale din Europa. Acest areal constituie una din cele mai întinse pajişti sălbatice de mică altitudine care au mai rămas în Europa.
Agricultura neintensivă a susţinut această abundența de floră și faună. Astfel de zone cu peisaje pastorale cu Înaltă Valoare Naturală sunt extrem de rare în afara zonelor de munte ale Europei. Acestea cuprind zonele rurale cu biodiversitate extrem de variată şi în care sunt păstrate practicile agricole tradiţionale.
Pajiştile abundă de flori sălbatice şi fluturi, aici se regăsesc 1000 specii de plante – 30% din flora României. Mozaicurile de culturi agricole, pădurile de stejar şi fag în care vezi urme de urs, cerb, lup, numeroasele stâne de oi, coline domoale printre care stau pitite satele săsești cu biserici fortificate crează un decor de poveste.
Cel mai bun mod de a explora aceasta zonă este cu bicicleta sau pe jos. Pentru aceasta au fost marcate peste 250km de trasee care leagă, peste dealuri, aceste aşezări pitoreşti. Aceste marcaje sunt în arealul Mediaş – Sighişoara – Rupea.
Traseul principal, marcat cu bandă roşie, urmează culmea ce desparte Târnava Mare de Hârtibaci. În jur de 100 km de potecă sunt special amenajate pentru parcurgerea cu bicicleta (au suprafaţa acoperită cu pietriş). Restul fiind drumuri de căruţă sau drumuri asfaltate.
Pentru a le străbate este recomandat să vă interesaţi înainte de starea acestora, deoarece potecile pot fi afectate de exploataţii forestiere, ape care le erodează etc.
Din şaua bicicletei mai puteţi parcurge câteva circuite tematice. Un astfel de circuit este “Pe urmele lui St. L. Roth”, între satele Alma Vii – Nemşa – Moşna.
În august puteţi face un tur pe bicicletă la plantațiile de tuberoze din zona Hoghilag. De asemenea, poţi descoperi peisaje inedite, cum sunt glimeele de lângă Saschiz sau Apold.
Zona nu duce lipsă şi de alte modalităţi de petrecere a timpului liber. Aventurierii pot încerca ciclo-drezina sau moto-drezina între Cornăţel şi Hosman pe o distanţă de 7km.
În ultimii ani, o serie de activităţi au adus în atenţia turiştilor această zonă. Proiectele „Transilvanian Brunch”, „Cultură’n șură – pentru o viaţă ca la oraş în satele din Colinele Transilvaniei”, sau festivaluri contribuie la promovarea unui turism sustenabil în regiune.
Merită menționate Festivalul “Săptămâna Haferland” (Țara Ovăzului) – cel mai mare eveniment dedicat promovării culturii săsești din Transilvania, Festivalul Verzei din Moşna, Sărbătoarea Rabarbărului din Saschiz, Festivalul Tradiţii Culinare pe Târnave.
Există inclusiv o aplicaţie mobilă „Colinele Transilvaniei”, care te va ajuta să descoperi frumuseţea acestei regiuni.
Acces: Colinele Transilvaniei sunt foarte accesibile din drumurile europene şi naţionale ce înconjoară regiunea.
- Drumul E60 Braşov – Sighişoara trece prin nordul zonei iar DN1 prin sudul zonei, Braşov – Făgăraş – Sibiu. De la Sibiu spre Mediaş şi Sighişoara se continuă pe DN14. Numeroase drumuri secundare asfaltate leagă satele între ele.
- Trenul facilitează accesul în zonă atât dinspre nord, pe ruta Braşov – Sighişoara – Mediaş şi dinspre sud, Braşov – Făgăraş – Sibiu.
Care este riscul de a întâlni ursi pe drumurile județene din zona Alma Vii, Nocrich, Altina?
[* Shield plugin marked this comment as “spam”. Reason: Failed GASP Bot Filter Test (checkbox) *]
Scuze pentru raspunsul intarziat. Pe drumuri circulate sunt sanse minime sa intalniti ursi. Am auzit ca au fost cateva atacuri ale ursilor asupra animalelor domestice din zona Hartibaciului, dar nu trebuie sa va faceti probleme ca v-ati putea intalni cu vreunul. Intalnirile cu ursi au loc in statiunile turistice montane, unde ursii sunt atrasi de resturile alimentare de la containere.