În Rezervaţia biosferei Delta Dunării, pe o suprafaţă relativ mică, există o mare diversitate de peisaje: canale, gârle, lacuri cu apă dulce. Găsim de la mlaştini, litoral, grinduri, păduri subtropicale până la dune de nisip ce dau aspectul de deşert.
Rezervația biosferei Delta Dunării, parte a Patrimoniului Mondial UNESCO din 1990 este cea mai bine conservată deltă din Europa.
Peste 50% din speciile de păsări din Europa se regăsesc în cea mai întinsă zonă umedă din Europa, Delta Dunării. Pasărea emblematică a Deltei este cu siguranţă pelicanul existând aici două specii: pelicanul comun – cel mai răspândit și pelicanul creț – mult mai rar. Pelicanul creț este cea mai mare pasăre din Europa, măsoară 180 cm și are o anvergură a aripilor de 320 cm.
Păsările cunoscute care pot fi regăsite aici sunt rațe, gâște, cormorani, stârci, egrete, lebede, pescăruși etc.
In Deltă însă se întâlnesc și specii mai rare cum ar fi gâsca cu gât roșu (50% din populația mondială), cormoranul mic (60% din populația mondială), țigănușul, lopătarul, cioc-întors, piciorongul precum şi specii rare de răpitoare. Cea mai mică pasăre din România se regaseste tot aici, pânțărașul. Ea măsoară doar 10 cm și cântărește 10 grame.
Suprafaţa Deltei Dunării se măreşte anual sub ochii noştri cu aprox 40m. Acest fapt se datoreaza celor 67 milioane tone de aluviuni depuse de către fluviu, delta fiind cel mai nou teritoriu european. Astfel Chilia Veche, port maritim în Evul Mediu, acum se află la peste 40 km de malul mării.
Din suprafaţa totală a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, de circa 5 800 km2, 3.510 km2 reprezintă Delta propriu-zisă. Restul este constituit din:
- Complexul lacustru Razim – Sinoie – 1.145 km2
- apele marine pâna la adâncimea de 20 m – 1.030 km2
- lunca inundabilă a Dunării între Isaccea şi Tulcea – 102 km2
- albia Dunării între Cotul Pisicii şi Isaccea – 13 km2.
Delta propriu-zisă se desfăşoară între Braţul Chilia şi Braţul Sfântu Gheorghe.
Braţul Chilia se întinde până la Canalul Musura, în aval de Periprava. Are o lungime de 104 km şi reprezintă graniţa cu Ucraina pe o lungime de 86 km. Chilia duce 60% din volumul de apă al Dunării, fiind cel mai mare braţ la Deltei Dunării.
În mijlocul Deltei se află braţul Sulina, în lungime de 71 km, ce transportă 18% din volumul de apă al Dunării. Acest braţ este permanent dragat şi întreţinut pentru navigaţia vaselor maritime.
Braţul Sfântu Gheorghe are lungimea de 112 km şi transportă 22% din apele Dunării.
În rezervaţia Delta Dunării există 20 de zone strict protejate, reprezentând aproximativ 9% din arealul total al rezervației. În unele dintre aceste zone strict protejate accesul este strict interzis, pentru a nu deranja din cuibărit păsările. Aceste zone strict protejate sunt:
Sacalin – Zătoane (21 410 ha) – aici se află cea mai mare colonie de chire de mare. Se poate vizita această rezervaţie cu barca cu viteză redusă, debarcarea pe uscat fiind interzisă.
Roșca – Buhaiova (9 625 ha) – este un complex de bălți și lacuri, în prezent aici adăpostindu-se cea mai mare colonie de pelicani comuni din Europa. Intrarea în această zonă este interzisă.
Periteașca – Leahova (4 125 ha) reprezintă un loc de popas și hrănire pentru gâsca cu gât roșu, pelicani, rațe și călifari. Intrarea în această zonă este interzisă.
Pădurea Letea (2 825 ha) este cea mai nordică pădure subtropicală din Europa, pe teritoriul acesteia întâlnindu-se mai multe specii rare de orhidee și multe păsări care preferă zonele terestre și sărăturile.
Lacul Răducu (2 500 ha) Intrarea în acest lac este strict interzisă.
Pădurea Caraorman (2250 ha) cuprinde pe lângă pădurea subtropicală cele mai reprezentative dune din deltă. Exemplare monumentale de stejari (cu circumferinţa între 4,20 – 4,70 m) pot fi admirate în partea sudică a pădurii.
Grindul Chituc (2 300 ha) cuprinde o serie de lacuri mici, importante pentru păsări, în special pe timp de iarnă.
Grindul Lupilor (2 075 ha) important în special pentru reproducerea naturală a speciilor de pești (plătică, crap, șalău).
Vătafu – Lunguleţu (1 625 ha) reprezintă un important loc de cuibărit pentru stârcul pitic şi cormoranul mic.
Lacul Potcoava (625 ha) – intrarea este interzisă.
Istria -Sinoie (400 ha). Pe lângă valoarea arheologică a zonei, aiciexistă o mare varietate de specii de păsări.
Lacul Rotundu (228 ha) este un lac tipic din lunca inundabilă a Dunării. Insulele Prundu cu Păsări (187 ha) unde intrarea este interzisă deoarece găzduieşte o colonie mixtă de păsări.
Capul Doloşman (125 ha) o importantă zonă arheologică.
Insula Ceaplace (117 ha) găzduieşte colonii de pelicani creți, intrarea fiind interzisă pe această insulă.
Lacul Nebunu (115 ha) loc de cuibărit pentru multe specii de păsări, intrarea fiind strict interzisă.
Lacul Belciug (110 ha) unde intrarea este interzisă deoarece aici cuibăreşte cocorul, specie ameninţată cu dispariţia.
Sărături Murighiol (87 ha) adăpostește colonii de piciorong, rață cu ciuf, cioc-întors, colonii de chire, și prundăraşul de sărătură. Intrarea este strict interzisă.
Insula Popina (98 ha), formată pe lacul Razelm, adăpostește specii de păsări migratoare (califarul alb) dar și miriapodul gigant şi singurul păianjen veninos din România – văduva neagră. Accesul pe insulă este strict interzis.
Arinişul Erenciuc (50 ha). Lângă lacul Erenciuc se dezvoltă singura zona compactă de arinul negru din Deltă unde uneori cuibăreşte codalbul. Debarcarea pe mal este strict interzisă.
În Delta Dunării se găsește cea mai întinsă zonă compactă de stuf din Europa. Are o suprafață de 1 750 km² din care aproximativ 10% reprezentând zone de vegetaţie plutitoare – plaur.
Din toată suprafața Deltei doar 13% este reprezentată de uscat format din:
- grinduri fluviatile, care însoţesc braţele Dunării.
- grinduri maritime orientate pe directia nord-sud. Cele mai cunoscute sunt Letea, cu altitudinea maximă pentru Delta Dunării de 13 m şi Caraorman,
- grinduri continentale ce reprezintă resturi din uscatul predeltaic: Chilia şi Stipoc.
Se presupune că dunele de nisip, asemenea celor din Caraorman şi Letea, fac parte din bariera de nisip care separa golful Tulcea (aflat pe actuala suprafaţă a Deltei) de Marea Neagră. Aceasta barieră de nisip, orientată nord-sud, a făcut ca golful Tulcea să se transforme în primă fază într-o lagună. Apoi prin colmatarea gradată a lagunei să apară Delta Dunării.
Pe grindurile Letea şi Caraorman s-au dezvoltat păduri cu vegetaţie luxuriantă, ce dau impresia de junglă. Pe solul nisipos cresc specii de arbori ca stejarul brumăriu (care atinge 25m, iar unii au între 300 si 600 de ani), stejarul de luncă, plopul, frasinul pufos (raritate botanică), ulmul, teiul, păducelul, lemnul câinesc, salba moale, cornul.
Aceştia sunt împresuraţi de plante căţărătoare: liana grecească (cu o lungime de până la 25m), iedera, viţă de vie sălbatică, curpenul, hameiul.
Peisajul este format dintr-o succesiune de fâşii cu pădure, numite hasmacuri, late de 10 până la 250 metri, şi de fâşii cu vegetaţie ierboasă sau dune, ce dau o privelişte inedită. Vegetaţia cuprinde şi specii rare de orhidee şi alte specii ca volbura de nisip (Convolvulus persicus), brânduşa de nisip (Merendera sobolifera) şi cârcel (Ephedra dystachia).
Grindul Letea este cel mai mare grind din Delta Dunării. Pe acest grind se află cea mai veche rezervație naturală din România – Pădurea Letea.
Încă din anul 1938, o suprafață de 2.825 ha a intrat în categoria zonelor strict protejate. Letea este cea mai nordică pădure subtropicală din Europa, dar în acelaşi timp şi un deşert în mijlocul apelor.
Letea este o zonă sălbatică în care trăiesc pe lângă şacali, câini enoţi, căprioare, mistreţi şi aproximativ 2000 de cai abandonați de localnici. Vara, caii sunt mai greu de văzut ziua, pe arşiţă, deoarece stau în pădure, la umbră şi pasc mai mult noaptea.
Vulturul codalb este cea mai mare pasăre care o puteți vedea aici; codalbul e un uriaș cu o întindere a aripilor de 2,5 metri.
Pe Grindul Letea se află şi cele mai înalte dune din Deltă, ce ajung până la 13 m. Intrarea în rezervaţie este permisă doar pe jos.
Pe Grindul Letea se află 5 sate slab populate: C.A. Rosetti, Letea, Sfiștofca, Cardon și Periprava. La Pădurea Letea se ajunge cel mai uşor din satul Letea.
Acest sat, cu cel mai tradiţional aspect din Delta Dunării, se află la 23 de kilometri nord-vest de oraşul Sulina şi la 15 km de Periprava de care este legat prin drumuri pietruite sau nisipoase.
Accesul din Crișan se face cu barca pe Dunărea Veche – Canal Magiaru (15 km).
În satul Letea mai pot fi văzute case construite în stilul arhitectural local, din lut, lemn şi stuf, pictate şi decorate in stilul lipovenesc. Tot pe Grindul Letea se află un lac format în urmă cu ceva decenii, în urma unei inundaţii care a săpat malul unui canal.
Fântâna lui Omer din Pădurea Letea – cu apă bună de băut
Gridul Letea
O altă pădure asemănătoare celei de pe Grindul Letea se află pe Grindul Caraorman. Numele Caraorman vine din limba turcă şi înseamnă Pădurea Neagră. Vegetația bogată fac o umbră atât de deasă încât există locuri foarte întunecoase, care au dat numele pădurii (Pădurea Neagră).
Pădurea Caraorman a fost declarată momument al naturii în 1940.
Rezervatia Biosferei Delta Dunarii – Padurea Caraorman
În Pădurea Caraorman un loc deosebit este „Fântâna Vânătorilor” unde se află un stejar bătrân de circa 400 de ani cu o circumferința a trunchiului de peste 4m. Stejarul a fost denumit „Stejarul îngenuncheat”.
Acces: Din satul Caraorman, se poate ajunge pe jos, străbătând satul și apoi intrând pe drumul spre pădure. La vest de satul Caraorman se află dunele de nisip, unele din cele mai căutate atracţii de pe Grindul Caraorman.
La contactul dintre Deltă şi Marea Neagră, la sud de Sulina, se întinde o fâşie de plajă sălbatică, cu o lăţime ce variază în jur de 100m.
Între Sulina şi Sfântul Gheorghe sunt 30 km de plajă cu nisip fin, puțin bătut de piciorul omului.
Dincolo de Sfântul Gheorghe, pe încă circa 20 km, se continuă cel mai nou pământ românesc, Peninsula Sacalin. Aceasta a apărut în urmă cu un secol şi jumătate fiind considerată un început de deltă secundară, deoarece peninsula Sacalin va obtura încet-încet laguna (meleaua) Sacalin.
Trei mini-braţe ajung în această lagună cu apă salmastră (apă cu salinitate scăzută), foarte puţin adâncă. Apele mici din lagună au dus şi la eşuarea remorcherului Tuzla, în anii ’70. Surprins pe mare de o furtună puternică, remorcherul a pătruns în laguna Sacalin, împotmolindu-se într-o limbă de nisip. În prezent epava este loc de cuibărit pentru mai multe specii de păsări rare.
Pe teritoriul rezervaţiei Sacalin se află cele mai mari colonii de chire de mare şi pelicani creţi. Aici ai o senzaţie că te afli la capătul lumii, pierdut în întinderea de ape, mărginită de stuf şi limba de pămant ce separă delta de mare.
La nord de Sulina, în Golful Musura, a apărut, la începutul anilor 2000, o nouă limbă de pământ. Oamenii din Sulina au denumit-o Insula K, iar Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (ARBDD) – Insula Musura.
Aceasta a apărut datorită aluviunilor transportate de Braţul Chilia. Insula de circa 7 km se întinde în proporţie de 40% în România şi 60% în Ucraina. La marginea ei o altă epavă, “Turgut S” sporeşte misterul acestei insule înguste de până la 100m. Nava georgiană a eşuat aici în timpul unei furtuni, în 2009.
Si aici cuibăresc numeroase colonii de păsări, de la pelicani la pescăruşi, cormorani negri, chire, egrete şi stârci cenuşii. Deocamdată nu este încă declarată zonă protejată. În viitor această insulă va izola complet Golful Musura de Marea Neagră, creând un lac asemănător Lacului Razelm.
Recomandare privind perioada de vizitare a Deltei Dunării şi a grindurilor: Primăvara târziu, la final de mai sau început de iunie este cel mai bun anotimp pentru o vizită în Deltă. Nuferii şi-au făcut apariţia, păsările s-au întors din migrație, temperatura e plăcută iar ţânţarii nu sunt în număr atât de mare. De asemenea este perioada de prohibiție la pescuit, așa că nu este foarte mare aglomerație pe canale.
Modalități de vizitare a Deltei Dunarii: cu caiacul sau cu barca cu motor.
For English Version click here
