Vârful Țuțuiatu (467m) este cel mai înalt vârf ai celor mai vechi munți din România – Munții Măcin.
Munții Măcin sunt o subunitate a Munților Dobrogei și se desfășoară pe teritoriul Parcului Național Munții Măcin.
Descriere: Masivul muntos al Măcinului, cu înălţimi maxime cu puţin peste 400 m, afişează o siluetă impozantă, cu povârnişuri pronunţate. Diferenţa de nivel dintre şesul de la poalele masivului şi vârfurile cele mai impozante ale lanţului muntos este destul de mare, de aproape 450 m.
Văile sînt aproape tot timpul lipsite de apă. Piscurile se ridică brusc în vecinătatea Dunării şi a bălţilor sale, situate la aproximativ 20 m altitudine.
Caracteristici geologice: Munţii Măcin s-au format în urmă cu 300-400 milioane de ani ca rezultat al orogenezei hercinice (în comparație cu tinerii munți Carpați care au luat naștere în urmă cu 65 milioane de ani).
Se consideră că inițial au avut altitudinea de aproximativ 3000m făcând parte dintr-un lanț muntos care străbătea Europa de la vest la est. Din acest lanț montan au mai rămas martori doar munții Dobrogei, Munții Vosgi, Munții Scoției și Munții din Peninsula Bretagne.
Relieful Munţilor Măcin este caracterizat, în general, prin existenţa unor niveluri etajate pe înălțime și existenţa unor văi-culoare disproporţionate faţă de cursurile de apă care le drenează.
Munții Măcin se desfăşoară sub forma unor culmi paralele orientate NV-SE care se desfăşoară între localitatea Garvăn şi Pasul Carapelit sau Iaila, pe o lungime de 40 km din care se desprind cîteva culmi secundare.
Datorită carierelor de piatră și a drumurilor de acces spre aceste cariere aspectul pesisagistic al munților Măcin a fost degradat afectându-i în unele zone chiar valoarea turistică.
Din punctul de vedere al faunei și florei, munții Măcin asigură un loc de trai pentru numeroase specii amenințate cu dispariția. Astfel, pe mai puțin de 1% (suprafața munților Măcin) din teritoriul țării se pot întîlni peste 50% din speciile de floră și faună ale României.
Traseu turistic satul Greci – Vârful Țuțuiatul
Perioadă recomandă pentru vizită: datorită temperaturilor mari din acestă zonă a țării, vă recomandăm lunile martie – iunie, septembrie – octombrie. Dacă ajungeți în zonă în lunile iulie – august ar fi indicat să porniți pe traseu incă de dimineață – 07:30 – 08:00.
Durată traseu: deși traseul are aproximativ 7 km (dus-întors), diferența de nivel este totuși considerabilă – peste 400m. În funcție de condiția fizică și de numărul de particinpanți drumeția poate să țină între 3 și 5 ore.
Acces: se poate face dinspre orașul Măcin (13km) luând direcția comunei tulcene Greci. Această localitate este situată în depresiunea Greci, la altitudinea de 35m.
În centrul localității Greci există un centru de informare turistică în caz că aveți nevoie de mai multe detalii despre Parcul Național Munții Măcin.
Programul centrului info este de luni până vineri între orele 07:00 – 20:00; sâmbătă 07:00- 18:00; duminică 07:00 – 13:00. În aceeași clădire cu centrul de informare se găsește o piața agro-alimentară, unde puteți să achiziționați produse locale.
Din centrul localității Greci continuați drumul pe marcaj turistic triunghi albastru. Până la punctul de unde începe ascensiunea spre vârf, aveți de parcurs în jur de 3 km pe drum comunal. Această distanță se poate face cu mașina. Urmăriți marcajul turistic de pe marginea drumului până ajungeți la liziera satului unde se găsește un spațiu deschis și unde puteți lăsa mașina.
Nivelul de trai al sătenilor este destul de mic, aceștia se ocupă preponderent cu agricultura sau cu prelucrarea granitului exploatat în carierele din apropierea satului.
Meseria de cioplitor pietrar se practică aici încă de la începutul sec XX. În această localitate se găsește cea mai mare comunitate de italieni din România, familii de pietrari.
Ca și unități de cazare în zonă încă oferta nu este foarte diversificată, veți găsi doar 1-2 pensiuni. Ca și opțiuni de innoptare, puteți să montați cortul în zona locurilor de campare stabilite de administrația Parcului Național Munții Măcin.
Pornind din zona locului de parcare, vă sugerăm să vă aprovizionați aici cu apă rece, deoarece nu mai sunt alte surse de apa pe parcursul traseului. Fântâna de aici cu apa rece este o adevarată comoară în zilele toride de vară.
Marcajul turistic urcă la început pe firul văii Morsu pentru ca apoi să intersecteze drumul forestier ce duce la fosta carieră de piatră.
Din păcate aspectul peisagistic de la începutul traseului nu este unul tocmai plăcut. În zonă se găsesc multe construcții în paragină, folosite pentru cariera de piatră din apropiere. Dacă priviți însă mai departe de aceste inconveniețe, veți vedea o frumoasă creastă ce leagă cele mai înalte vârfuri din munții Măcin – Vârful Țuțuiatul (467m) și vârful Piscul Înalt (442m).
Va trebui să fiți atenți la marcajul turistic, în unele zone nu este foarte bine însemnat. Dacă țineți însă direcția vârfului nu aveți cum să greșiți drumul.
Traseul se pretează a fi parcurs și cu bicicleta, până în apropierea vârfului Țuțuiatul. Până aici marcajul merge pe drumul forestier, pentru ca apoi să intre pe o potecă mai îngustă și abruptă. Deși în zona de la poalele masivului vegetația este foarte săracă, mai sus vom găsi cu surprindere o pădure de stejar. Aspectul ”îmbătrânit” al acestor munți are un farmec peisagistic aparte.
Vă sugerăm să fiți atenți la plantele și animalele pe lângă care treceți. Această zonă are încă o faună bogată așă că nu este exclus să întâlniți ”vedeta” zonei – broasca țestoasă dobrogeană.
Broasca ţestoasă dobrogeană (Testudo graeca ibera) este o broască ţestoasă de uscat, ocrotită prin lege ca monument al naturii. Are o carapace lungă de 20–30 cm, lată de 15–20 cm, înaltă, bombată şi o coadă scurtă, acoperită de o placă întreagă. În carapace se pot adăposti complet atât capul, cât şi picioarele broaştei. Se hrăneşte numai ziua, cu plante, uneori cu râme şi melci.
Toamna, când începe hibernarea, se îngroapă la 30-40 cm adîncime. Trăieşte până la vârsta de aproximativ 100 ani. Broasca ţestoasă dobrogeană poate fi întîlnită în locuri uscate, însorite, cu vegetaţie ierboasă şi cu stâncării.
În funcție de timpul pe care îl aveți alocat acestui obiectiv, puteți să urcați și pe vârful Pietrosul Mare. Din acest punct vi se dezvăluie o altă perspectivă interesantă asupra zonei de șeș dobrogean.
Dacă practicați alpinismul/escalada este bine de știut că pe valea de acces spre Vârful Țuțuiatul (valea Morsu) două dintre fostele cariere de piatră au fost transformate în ateliere de escaladă. Acestea au fost echipate cu trasee comform normelor de siguranță.
 este cel mai înalt vârf ai celor mai vechi munți din România – Munții Măcin. Munții Măcin sunt o subunitate a Munților Dobrogei ...){kind=link}