Desi este un paradox, Muzeul National al Satului (numit și Dimitrie Gusti) nu se gaseste în mediu rural ci in cel mai mare oras din Romania, capitala tarii – București.
Patrimoniul bogat al acestui obiectiv turistic este alcătuit din construcții tradiționale din toate zonele țării. Veti gasi aici lăcașe de cult, locuințe și anexe, instalații de tehnică populară și meșteșugărească (mori de vânt, mori de apă…) și obiecte decorative pentru toate construcțiile menționate mai sus.
Locație: nord – vestul orașului București, pe Șoseaua Kiseleff, Nr 28-30 – pe malul lacului Herăstrău.
Acces:
– cu mașina, accesul este destul de facil. La intrarea principală a muzeului există o parcare unde vă puteți lăsa masina;
– cu metroul: va trebui să coborâți la stația – Aviatorilor > apoi pe strada Maresal Constanti Prezan > Soseaua Kiseleff;
– cu autobuzul – linia 783, linia 331, linia 131, linia 205;
Program vizitare:
luni intre orele 09:00 – 17:00;
marti – duminica 09:00 – 19:00.
Taxe:
– adulti – 10 lei;
– pensionari – 5 lei;
– elevi si studenti – 2,5 lei.
Taxa ghidaj in cadrul muzeului – intre 200 si 300 lei/grup. Biletul este valabil intreaga zi.
Se poate: inchiria un audio-guide care să vă ajute la o mai bună înțelegere a exponatelor ce urmează să le vizitați ( 50 lei);
Descrierea muzeului – este unul dintre cele mai importante obiective turistice si culturale ale capitalei. A fost deschis la 10 mai 1936, in prezenta Regelui Carol al II-lea. Muzeul redă foarte bine viața taranului roman, diversitatea arhitecturii lemnului, originalitatea prelucrării acestui material, inventivitatea țăranului român și inițiativa de a împodobi cu migală orice lucru.
Organizare spațială
Muzeul Satului este împărțit în mai multe zone, în funcție de proveniența construcțiilor. Toate construcțiile care alcătuiesc patrimoniul acestui muzeu au fost demontate (din amplasamentul lor original – zona rurală a României) și aduse la București cu trenul, căruța sau alte autovehicole.
Singura construcție care a fost ridicată la fața locului este cea în care se găsește casa de bilete.
Recomandare
La inceperea turului vă sugerăm să faceți o poză la panoul cu amplasarea construcțiilor. Veti putea identifica astfel fiecare construcție din ce zonă geografică este. Din păcate nu există un pliant sau hartă a intregului sit care să o puteți lua cu voi.
Deși pe desenul de mai jos veți regăsi fiecare construcție/instalație numerotată, în teren, la panourile aferente construcțiilor din păcate nu regăsiți respectivul număr. Toate panourile informative sunt scrise doar în limbile română și engleză.
Informații generale
Suprafața foarte mare ocupată de păduri, a determinat românii să dezvolte un meșteșug avansat în prelucrarea lemnului. Până nu demult, în jurul anilor 1930 – 1950, românii traiau preponderent in mediul rural.
Tot ce se consuma și se folosea în viața de zi cu zi se producea și se prelucra în gospodăria sătească. Atenția dată de meșterii lemnari oricărui element și grija pentru detalii, arată priceperea desăvârșită a acestora.
Zona folclorică Transilvania:
Numarul exponatelor din aceasta zona este de 36. Putem vedea gospodarii din judetele Bihor, Alba, Maramures, Bistrita, Brasov, Hunedoara, etc. Sunt expuse si stâne, staule pentru animale, instalații de stors struguri sau plante oleaginoase, instalație pentru prelucrarea minereurilor, două biserici si elemente decorative de origine păgână – troițe (găsite în zona rurală de obicei la intersecție de drumuri).
Majoritatea caselor din regiunea Trasilvaniei au pridvor, sunt acoperite cu șindrilă, au pereți din bârne de lemn, pardoseală interioară din pământ bătut și sunt ridicate pe soclu de piatră. Fiecare stâlp, grindă, balustradă este sculptată cu motive tradiționale românești.
Multe exponate sunt împrejmuite cu garduri, unele din nuiele împletite altele din scânduri de lemn prelucrate. Multe case au inclusiv porți autentice, puternic decorate. Tot în acestă zonă putem vedea Biserica din satul Dragomirești, Maramureș, cu turla ei înaltă de 35 m. Aceasta este una din cele mai importate piese ale muzeului.
Elemente decorative de interior – toate gospodăriile sunt mobilate, utilate și decorate cu obiecte autentice, specifice zonelor din care provin. Elementele folosite de țăranul român pentru a-și estetiza casa sunt: farfurii din ceramica, prosoape atârnate pe pereți, icoane pe sticlă, lăzi de zestre, țesături din lână sau bumbac toate obținute în gospodăria țărănească.
Gospodăria transilvăneană era alcătuită la modul general din: casă, șură cu grajd (sau șopron), cămară de alimente, coteț pentru porci, magazie pentru știuleți de porumb.
Zona folclorică Banat
In arhitectura caselor din Banat, din secolul XIX se găsește influența locuințelor occidentale. Alinierea caselor, cu fațada îngustă spre stradă, s-a făcut comform sistematizării impuse de dominația habsburgică. Forma arcuită a frontonului și motivele florale atestă influența motivului arhitectural baroc, adus de Imperiul Habsburgic. Exponatele din această zonă a țării sunt în număr de 4.
Zona folclorică Muntenia
Construcțiile aduse din această zonă la Muzeul Satului, dintre care 5 gospodării și un han, relevă toate o arhitectură populară, monumentală, dezvoltată cu forme armonioase. Ocupațiile locuitorilor din acestă zonă (agricultura, păstoritul și pomicultura) se reflectă și asupra funcțiunilor ce le găsim în cadrul gospodăriilor – casă, coteț de păsări, adăpost pentru vasul de fermentat fructe, grajd pentru animale.
Majoritatea caselor au prispă si multe dintre ele sunt cu foișor pe fatada principală. Interiorul locuințelor este decorat cu prosoape și batiste brodate cu motive geometrice, vegetale sau antropomorfe. Culorile cele mai folosite la motivele decorative sunt roșu și negru.
Zona folclorica Oltenia
Una din cele mai interesante piese ale muzeului o constitue bordeiul – ca formă de locuinta. Demontat din satul Drăghiceni, din județul Olt, această construcție ne relevă una dintre cele mai vechi forme de locuinta. Acest tip de locuință s-a menținut în Oltenia până la mijlocul secolului XX datorita condițiilor climaterice, economice și istorice.
Deși de la exterior par movile de pământ acoperite cu vegetație, la interior (câteodată îngropat în întregime, alteori parțial) sunt veritabile locuințe amenajate ca și construcțiile supraterane. Cauzele construirii unor asemenea locuințe se consideră a fi de natură climaterică (vânturi puternice în Câmpia Română și diferențe mari de temperatură). Bordeiele au proprietatea de a fi răcoroase vara și călduroase iarna.
Alături de acest tip de locuință se mai pot vedea construcții gorjene, caracteristice zonelor de deal.
Zona folclorică Dobrogea – construcții cu pereți din chirpici (cărămizi nearse din lut și paie), acoperite cu stuf, ridicate pe soclu din piatră și zugrăvite în alb pentru a respinge soarele dogorâtor din sudul țării.
Structura gospodăriei era alcătuită din casă, cămară de unelte, cămară de alimente, cămară de afumat pește, grajd, ghețărie, coteț de păsări, baie turcească.
Această zonă a țării, în interacțiunea cu turci și ruși a preluat unele elemnete decorative în gospodăria tradițională precum coloritul.
În această zonă a țării s-au identificat și multe instalații de vânt, care erau folosite la sfărâmarea cerealelor.
Acestea erau construite în jurul unui ax central, putând fi rotite in direcția vântului. Datorita activității principale a oamenilor din această zonă (pescuitul) vom găsi și construcții folosite de către pescari în prelucrarea peștelui.
Zona folclorică Moldova – construcțiile autentice din această zona sunt realizate preponderent din trunchiuri de rășinoase, date ulterior cu un strat de humă care avea atât rol estetic cat și rol de izolației.
Pentru detalii despre traditii din zona Bucovinei si a Moldovei puteti citi articolul.
Sfat: rezervati-vă pentru acest obiectiv turistic o zi intreagă. Suprafața mare a complexului muzeal și diversitatea exponatelor cu siguranță vă vor lua mult timp.
Puteți lua o pauză, odihnindu-vă pe malul lacului Herăstrău sau în parcul cu același nume.
For english version
 nu se gaseste în mediu rural ci in cel mai mare oras din Romania, Bucuresti.){kind=link}