Cetatile Ponorului sunt considerate ca fiind “una din cele 7 minuni naturale ale Romaniei”.

Lungime: 3800m

Altitudine: 950m 

Coordonate GPS: 46°33′50″N, 22°42′11″E

Locatie: Muntii Bihorului, Parcul Natural Apuseni

Descoperire: anul 1886

Dupa cum spunea si cunoscutul geograf francez Emmanuel de Martone, complexul morfologic Cetatile Ponorului poate fi comparat in context european doar cu fenomenele carstice de la Scocjan din Slovenia.

Numele de „Cetăţi ale Ponorului” se refera, în primul rând la ceea ce s-ar putea considera ca fiind sectorul de suprafaţă al unui fenomen carstic.

Este vorba de un ansamblu de trei mari circuri calcaroase, denumite „doline”. Dintre acestea  dolina centrala reprezintă închiderea în fund de sac a Văii Cetăţilor.

Albia acestei vai, ia sfârşit la baza unui perete de peste 150 m înălţime.

In acest perete este decupat un portal care copleseste de cele mai multe ori privitorul. Portalul are o inaltime de 70m. Pestera mai are o a doua intrare, prin dolina 2.

Este considerat într-o justificată unanimitate cel mai grandios fenomen carstic al României. Cetăţile Ponorului reprezintă, evident obiectivul de maxim interes din zona Padişului. Este una dintre cele mai importante pesteri ale Romaniei.

Se găseste în partea de sud al bazinului hidrografic, la capătul Văii Cetăţilor.

 Accesul in zona Padis se poate face dinspre :

• Oradea > Beius> Pietroasa > Boga> platoul Padis. Distanta rutiera este de aproximativ 110km;

• Cluj > Huedin > Rachitele > Doda Pilii > platoul Padis. Distanta rutiera este de aproximativ 110 km;

Ajuns in catunul Padis, urmezi traseul turistic punct albastru cu o durata a traseului de 5-6 ore.

Traseu: Cabana Padis – Poiana Ponor – Drum Forestier Scarita – Cabana Cetatile Ponorului – Cetatile Ponorului – La Grajduri – Cabana Padis. 

Traseul poate fi inceput si din zona Poienii Glavoi.

Cursul de apa care a format acest grandios fenomen carstic isi are originea in apa captata din zona catunului Padis. Firul pârâului Trânghieşti, după câteva sute de metri, intâlneste roci calcaroase triasice si dispare într-un ponor. 

După un traseu subteran încă neexplorat de speologi, dar marcat cu trasori de hidrologie, pârâul reapare în Izbucul din Poiana Ponor. In acest loc, calcarele şi dolomitele triasice cedează locul calcarelor jurasice.

În capătul poliei din Poiana Ponor, pârâul dispare înghiţit de sorburi. El reapare abia sub portalul Cetăţilor Ponorului, unde o puternică falie, scoate drenajul la zi.

Ajunsi la marele portal care se gaseste in Dolina I, avem doua optiuni a traseului turistic:

• traversarea turistica a pesterii, care se poate face cand cursul de apa este mic. Pentru a nu ne uda avem nevoie de cizme de cauciuc sau bocanci impermeabili. Luati de asemenea o sursa de lumina/persoana. Aceasta traversare este indicata doar pentru turistii experimentati!

La baza portalului avem optiunea de a vizita dolina II, unul din frumoasele circuri calcaroase ale Cetatilor care este complect inchis. Are in plan forma circulara si nu are nici o alta legatura de acces cu restul ansamblului carstic.

Tot in zona accesului principal, se poate vedea afluentul primit de valea Cetatilor din pestera Caput. Acesta poate fi parcurs doar de catre speologi cu echipament adecvat: neopren, casca cu sursa de iluminat, sosete si manusi de neopren. Recomandam de asemenea utilizarea unei glugi de neopren, apa avand in jur de 5 grade C.

Daca alegem sa continuam pe traseul turistic, marcajul punct albastru duce la scarile metalice, poteca ajungand in dolina III.

Ajungem la o a doua intrare a pesterii, mai modesta, de unde se poate face traversarea pesterii in sens invers.

Pentru a iesi din dolina se va urca pe un grohotis destul de accidentat, pe poteca din marginea sudica a acestei doline. Se urca in serpentine, o diferenta de nivel de 200m.

Dupa 30 de minute se ajunge pe culme, traseul continuandu-se pe marginea dolinelor I si III.

Vizitarea pesterii, in zona necuprinsa de marcajul turistic, este recomandata doar speologilor.

Echipament recomandat:

• neopren complet (bluza cu cagula, pantaloni, sosete si manusi), cizme sau bocanci pentru parcurgerea pesterilor cu apa, casca cu sistem electric (in Romania este interzisa ulilizarea lampilor cu acetilena), folie de supravietuire;
• mancare bogata in calorii, bidon etans unde sa puteti depozita mancare, trusa de prin ajutor;
• 2 corzi de aprox 25m care vor fi montate la 2 mici saritori. Acestea vor usura foarte mult parcurgerea la intoarcere. La fiecare dintre cele doua saritori se gasesc placute metalice sau inele in care se pot monta verigi.

Daca debitul cursului de apa este mare, se recomanda montarea unei maini curente (traverseu cu ajutorul corzii) evitand astfel o saritoare dificila de urcat la intoarcere. Este necesara o coarda 30m si minim 15 verigi pentru aceasta zona. 

Conditii de acces pentru vizite speologice

Comform procedurii de acces in pesterile din Parcul Natural Apuseni va trebui sa obtineti avize de la:

1. Comisia Patrimoniu Speologic;
2. Serviciul Judetean Salvamont Salvaspeo Bihor;
3. Parcul Natural Apuseni.

Desi in toate cartile vechi se descrie parcurgerea lacurilor pesterii cu barca, momentan nu mai este nevoie acest lucru. In urma unor viituri de mari proportii, adancimea lacurilor s-a modificat. In loc de 13 lacuri mentionate in diferite carti momentan au mai ramas doar 6 zone unde se poate inota. 

Parcurgerea in neopren este cea mai potrivita si mai comfortabila metoda de a vizita pestera.

Surplusul de bagaje se poate lasa in Sala Taberei.

Galeria de pestera in aceasta zona este foarte impresionanta avand o inaltime de 30m.

Adancimea cursului de apa variaza, pornind de la genunchi si ajungand la o adancime unde doar inotand se mai poate inainta. 

Una dintre cele mai interesante zone ale pesterii este galeria numita „Venetiana”. Galeria gazduieste unul dintre lacurile mentionate mai sus.

Apa lacului este foarte limpede si are culoare albastruie. Peretii sunt acoperiti de scurgeri stalagmitice care fac ca frumusetea galeriei sa fie greu de descris.

Ajunsi in sala bivuacului, se poate vedea platforma unde marii exploratori ai acestei pesteri si-au petrecut noptile. 

Prima explorare a cursului subteran de apă este întreprinsă pe o lungime de 200 m în 1927, de P. A. Chappuis, R. Jeannel, V. Puşcariu şi A. Wmkler.

Eforturile de a avansa în lungul galeriei active sunt reluate în 1949 de Institutul de Speologie din Cluj (M Şerban, D. Coman, I. Viehmann) şi continuate până în 1957.

In colaborare cu o echipă de alpinişti condusă de Emilian Cristea, este atins sifonul terminal în anii următori. Acesta se gaseste la 1700 m de la intrare.

Cetăţile Ponorului a fost teatrul multor expediţii organizate de speologii din ţară şi de peste hotare (Franţa, Elveţia. Polonia, Cehoslovacia).

„Punctul terminus” este lacul final si incredibila escaladă a unui perete de 110 m înălţime care insa nu permite depăşirea lacului-sifon. Catararea fost întreprinsă în 1972 de alpiniştii de la A. S. Armata din Braşov.

In apropiere de lacul final si de terminusul actual, se gasesc niste placute care amintesc de marii exploratori ai acestei pesteri. 

Prima cartare completă a cursului subteran este realizată în 1971 de o expediţie mixtă româno-franceză. 

In 1979-1977, Cercul „Speodava” din oraşul Stei, cartografiaza 3 800 m, lungimea totală a peşterii. 

Multitudinea de trunchiuri de copaci incastrati intre peretii galeriei pe tot parcursul pesterii te fac sa te gandesti la volumul de apa ce intra ocazional in aceasta cavitate.

Durata vizitei: poate sa tina intre 4 si 10 ore in functie de debitul apei, nivelul tehnic si fizic al echipei, numar de participanti. 

In perioadele de viituri sau în urma averselor, traseul subteran devine impracticabil.

For english version