Peștera V5 (avenul V5), numită și Peștera din Fața Muncelului este cea mai adâncă peșteră din România.
Are adâncimea de -643m și dezvoltare de circa 20km.
Parcurgerea acestei peșteri este o adevărată probă de anduranță. Presupune coborârea pe coardă a multor puțurilor verticale, trecerea de pasaje strâmte, cățărări, ramonaje.
Pentru a ajunge la terminusul avenului și a te întoarce este nevoie de mai multe zile de parcurgere și de bivuac în subteran.
Peștera V5 este una din cele mai dificile peșteri din România. Peștera V5 a fost găsită în anul 1986 de către Paul Damm, om de munte, speolog și geolog. După cum povestește regretatul speolog …”acolo la marginea poienii, un trunchi de brad putrezit ieșea sub un unghi aberant din iarbă…Avenașul avea să primească numele de V5 sau Fața Muncelului după locul cu pricina”(locul unde a fost găsit).
Peșteră sau aven? Deși zona de intrare (până în Sala Paul Matoș) are configurație de aven (peșteră verticală) restul peșterii are dezvoltare preponderent orizontal – descendentă.
Istoricul explorărilor: Explorarea avenului V5 s-a realizat prin organizarea unor tabere la care au participat speologi din toată țara. Multe pasaje strâmte au trebuit lărgite înlesnind astfel trecerea speologilor. Până în anul 1992 s-a ajuns la adâncimea de -273m. În anul 2004 după 50m de galerie foarte strâmtă care a trebuit lărgită s-a ajuns în sala Paul Matoș.
Peștera V5 are una din cele mai mari săli din mediul subteran din țară. Sala Paul Matoș are 415m lungime, lățime între 50 și 70m, înălțime 30m-50m și un volum de circa 1,2 milioane metri cubi.
La capătul sălii Paul Matoș, după o coborâre de circa 100m diferență de nivel, intersectăm activul principal al peșterii: Râul lui Iancu.
Momentan cea mai adâncă peșteră din România este în continuă explorare. Este o cavitate complexă, care are mai multe săli de peste 100m lungime, canioane subterane, galerii dezvoltate pe mai multe nivele de eroziune.
În anul 2008 a fost făcută joncțiunea dintre Avenul Frigiderul lui Gigi și Avenul V5. Dezvoltarea peșterii a crescut astfel considerabil.
Peștera V5, cea mai adâncă peșteră din România nu excelează doar prin adâncimea golului subteran.
V5 este o peșteră extraordinară prin complexitatea și mărimea sistemului hidrologic care drenează în subteran toată apa din zona Șesului Padiș.
Localizare și acces: Avenul V5 se găsește în Parcul Natural Apuseni, la altitudinea de 1367m în regiunea centru-nord a bazinului Padiș – Cetățile Ponorului, pe versantul estic al Vârfului Vărășoaia.
Accesul în avenul V5 se face doar cu aviz de la Comisia Patrimoniu Speologic, Parcul Natural Apuseni și Salvamont – Salvaspeo Bihor. Trebuie să faceți dovada pregătirii tehnice a echipei pentru a putea obține aviz de intrare. Peștera are poartă în zona de acces.
Perioade recomandate pentru vizită. Datorită riscului de viitură care îl prezintă peștera în zona de intrare (până aprox în Sala Paul Matoș), este bine să vă programați tura în perioade secetoase. Fie iarna când nu sunt precipitații sub formă de ploaie, fie toamna.
Echipa de vizită ar trebui să fie formată din 5, maxim 7 persoane. Este de recomandat ca participanții la tură să nu fie persoane corpolente. S-ar putea să aibă probleme la nenumăratele strâmtori din peșteră. Pe zona de intrare peștera nu este foarte labirintică, nu ar trebui să aveți probleme de orientare. Nu vă recomandăm să luați cu voi începători. Persoanele care intră în cavitate trebuie să fie autonome pe coardă.
Echipa TGR a vizitat peștera în luna noiembrie 2015, ajungând până în Sala Paul Matoș.
Durată vizită avenul V5 – pentru a ajunge în Sala Paul Matoș durata parcurgerii este între 3 și 6 ore. Aceasta poate varia în funcție de numărul participanților la tură, pregătirea fizică și psihică. Cam același interval de timp ar trebui să-l faceți și la ieșirea din aven.
Echipament individual – este cel specific turelor speologice. Cască cu sistem de iluminat, salopetă, subcombinezon, cizme, echipament tehnic de parcurgere a verticalelor pe coardă (TSA), folie de supraviețuire, briceag, mâncare bogată în calorii. Pentru a parcurge peștera în zona râului lui Iancu este nevoie și de neopren.
Parcurgerea avenului V5 poate fi împărțită în mai multe tronsoane:
- intrare – Sala cu aragonite;
- Sala cu aragonite – Sala Paul Matoș;
- Sala Paul Matoș – Râul lui Iancu – Drumul Titanilor.
Sectorul intrare – Sala cu aragonite (-85m): parcurgerea se face la liber (descățărând) sau pe scările metalice montate în peșteră. Pe parcurs se găsesc și strâmtori, dar nici una care să pună probleme serioase.
La -50m vom întâlni prima verticală mai mare – 18m. Există montată coardă fixă. La baza puțului galeria continuă descendent cu o mică săritoare de 2m printre niște bolovani.
De la săritoare continuăm coborând printre blocuri mari de piatră, până ajungem în Sala cu aragonite. După cum îi spune și numele sala adăpostește formațiuni numite aragonite. Este impresionant, cum după atâtea obstacole, ajungem în această sală unde pe o lungime de circa 15m tavanul galeriei este acoperit de mănunchiuri de cristale.
Arată ca niște flori care pornesc dintr-un buchet comun ajungând în cele din urmă să se răsfire. Lungimea mănunchiului ajunge uneori și la 20cm. Cristalele nu sunt albe cum ne-am obișnuit din alte peșteri. Ele au pe suprafață o peliculă fină de argilă.
Sectorul Sala cu aragonite (-85m) – Sala Paul Matoș (-300m). Galeria continuă sub formă de târâș descendent circa 15m.
O săritoare cu scară și apoi o trecere strâmtă printre doi bolovani ne scoate într-o sală cu un traverseu peste un puț. Veți găsi montantă o balustrată unde vă puteți asigura cu lonjele.
Galeria se îngustează sub formă de diaclază. Debușează într-o săritoare sub formă de clopot unde este montată o scară metalică. La întoarcere, (când ieșiți din peșteră) pasajul este destul de greu de trecut pentru persoanele corpolente. Scara este decalată poziției în care ieșim din diaclaza de sus.
Urmează un nou pasaj orizontal mai îngust și apoi un puț vertical de 18m. Din această zonă apa începe să șiroaie pe pereți. Probabil la viitură, acest firicel de apă se transformă în cascade veritabile.
De la baza puțului de 18m galeria continuă sub formă de meandru destul de îngust. Ajungem în partea superioară a unui puț de 5m, cu o mână curentă aeriană greu de parcurs pentru persoanele scunde.
Va trebui să coborâm apoi o succesiune de puțuri legate între ele: P6, P10, P16, P10, P15. Puțurile sunt echipate cu corzi fixe. Echipările se pot parcurge, nu sunt însă foarte confortabile. De multe trebuie să improvizați ca să depășiți un obstacol pe coardă.
Câștigăm adâncime. Ne găsim la -188m. Încă un pasaj sub formă de meadru îngust și dăm într-un puț care nu trebuie coborât.
Continuarea se găsește într-o fereastră pe peretele opus față de locul unde ne aflăm. Coborâm cu coborâtorul și când ajungem în dreptul ferestrei montăm blocatoarele pentru a urca.
La ieșirea din puț intrăm într-o diaclază greu de parcurs deoarece este dezvoltată la unghi de 45 de grade.
Parcurgem un ramonaj deasupra unei săritori și dăm de o altă coborâre cu coarda fixă. Are doar 3m dar pereții sunt foarte apropiați. La coborâre este ușor. Ne strecurăm printre cei doi pereți paraleli. La întoarcere va fi însă mai greu.
La baza puțului, galeria continuă având înălțime mică. Este nevoie să înaintăm târâș. Tavanul se lasă atât de jos încât ai senzația că nu pe aici este continuarea.
20m de târâș, o strâmtoare destul de serioasă și debușăm într-o ferereastră. Sunetul sub formă de ecou este foarte pronunțat și ne indică faptul că am ajuns la o sală mare.
O mână curentă ne scoate pe marginea ferestrei, unde cu o lumină puternică, observăm imensitatea sălii în care urmează să intrăm.
Am ajuns în Sala Paul Matoș care are o lungime de 415m. Înălțimea puțului pe care-l coborâm nu este foarte mare, circa 30m. De sus se văd în toată sala blocuri imense, căzute la un moment dat din tavan. Se poate vedea și bivuacul permanent instalat aici. Pentru cei care doresc să continue vizita este bine să știți că de aici aveți nevoie de neopren.
Avenul V5 este unul din superlativele carstului românesc și cea mai adâncă peșteră din România.
Vizitarea ei presupune o bună organizare și documentare. Răsplata va fi însă pe măsură. Turele de vizită se organizează de obicei până în Sala Paul Matoș. În principiu până aici nu apar probleme de orientare, peștera nefiind labirintică până în această sală.
, numită și Peștera din Fața Muncelului este cea mai adâncă peșteră din România. Are adâncimea de -643m și dezvoltare de circa 20km.){kind=link}