Platoul carstic Vaşcău face parte din Munţii Codru-Moma și este ramura vestică a Munţilor Apuseni. Munţii Codru-Moma au altitudinea maximă de 1112 m, în Vârful Pleşu. Platoul carstic Vaşcău este situat în sud-estul acestor munţi.
Un alt platou carstic, mai mic se află în partea sa nordică, Platoul carstic Dumbrăviţa de Codru.
Platoul carstic Vaşcău este cuprins între:
- Valea Briheni la nord
- Vârful Momuţa (930m) la sud
- Depresiunea Beiuș la est
- cumpăna de ape dintre Crișul Alb și Crișul Negru la sud-vest.
Situat la o altitudine de 600-700 m, Platoul carstic Vaşcău se prezintă ca un podiş calcaros suspendat, mărginit de văi. Suprafaţa acestuia este de aproximativ 90 km2.
Platoul Vașcău impresionează prin numeroase forme exocarstice (carst de suprafață): doline, văi carstice, uvale, bazine inchise şi câmpuri de lapiezuri.
La limita de vest a platoului se desfăşoară pe o lungime de circa 9 km, un şir de uvale (depresiuni carstice de dimensiuni mari): Ponoarele, Pocioveliştea, Barișca, Boitoș, Arânda, Sfăraş-Bănişoara-Recea.
Acestea prezintă un peisaj deosebit, foarte vălurit, mai puţin vizitat de turişti datorită izolării sale. Peisajul acesta haotic, aflat între 2 şiruri de culmi este datorat numărului mare de doline de toate dimensiunile. Prin uvala Arânda trece drumul forestier Vaşcău – Câmp-Moţi – Dezna, cea mai facilă cale de acces în această zonă înţesată de doline.
In estul platoului o prezenţă interesantă sunt tăurile adăpostite in doline. Aceste tăuri, alimentate în special din apa ploilor, s-au format ca urmare a impermeabilizării fundurilor dolinelor cu argilă. Nuanţa roşiatică a argilei din zona tăurilor contrastează puternic cu vegetaţia din jur.
Unele din aceste mici lacuri permanente sau temporare sunt invadate de vegetaţie. Cele mai cunoscute sunt Tăul de la Coleşti, Tăul lui Ghib, Tăul Dâmbu Șoimului, Tăul Iezer, Tăul Ponorului (aproape colmatat).
Platoul carstic Vascău este un platou locuit în partea sa estică. Aici se află cinci sate: Călugări, Izbuc, Câmp, Câmp–Moți şi Coleşti.
In jurul acestora predomină agroterasele, unde locuitorii cultivă în special cartofi.
Locuitorii se mai ocupă şi cu creşterea animalelor, printre doline mai puteţi întâlni câte o stână de oi.
Dar ocupaţia principală a fost până nu demult producerea varului. În Cărpinet există o carieră cu cel mai pur calcar din Europa.
Numeroase cuptoare de ars calcarul – varniţe se mai pot vedea în special în satele Izbuc şi Câmp – Moţi.
Arderea calcarului necesită însă cantităţi semnificative de lemn. Nevoia de lemn a dus la defrişări de pădure în zonele înconjurătoare. In prezent activitatea aceasta s-a diminuat mult datorită nerentabilităţii şi procesului lung de obţinere a varului.
A apărut o nouă activitate, determinată de nevoia de piatră naturală ornamentală şi de construcţii. Localnicii din Izbuc şi Călugări se ocupă cu extracţia, tăierea, fasonarea şi finisarea pietrei calcaroase şi a ardeziei.
Micul sat Coleşti prinde din nou viață datorită unor iniţiative locale care doresc să dezvolte comunitatea. Se urmăreşte încurajarea locuitorilor să-şi continue activităţile gospodăreşti specifice zonei, în special creşterea de bivoli, şi obţinerea de produse specifice de la aceştia.
Tot în Coleşti se află una dintre cele mai vechi biserici din sudul județului Bihor, menţionată încă de la sfârșitul sec. XVIII.
In Coleşti se ajunge din Vaşcău pe drumul asfaltat până în Câmp (5km), de unde mai sunt 2,5 km pe drum neasfaltat până la Tăul din Coleşti. Satele Călugări şi Izbuc se află într-o depresiune carstică/bazin închis creat de apa pârâului Țarina.
Această depresiune închisă are o lungime de circa 8 km și lărgimi de 400-1000 m. Pârâul Țarina ce străbate depresiunea are şi el o “viaţă” scurtă.
Acesta se pierde pe la jumătatea depresiunii în cel mai cunoscut obiectiv turistic al zonei, Peștera Câmpenească
Această peşteră, rezervaţie speologică, se poate vizita doar cu echipament specific. Portalul principal al peşterii are o înălţime de 20 m iar apa care se pierde în adâncuri formează la intrare o cascadă de 35 m.
In restul platoului, endocarstul, reprezentat de aveneşi peșteri este mai slab dezvoltat.
Peștera Câmpenească se află în apropierea unei gospodării izolate, ultima casa din Izbuc (la 150m de aceasta). Accesul la peşteră se face din Vaşcău, pe drumul asfaltat care urcă în satul Izbuc (4,7 km).
La marginea Platoului carstic Vaşcău apar la suprafaţă câteva izbucuri mai cunoscute: cel din Valea Briheni şi cel de lângă satul Călugări – Izbucul Călugări.
lzbucul Călugări, rezervație naturală de tip hidrogeologic, este unic datorită fenomenului de intermitență al apei. Mecanismul de drenaj subteran se manifestă la intervale de la 15 minute până la o oră, acesta fiind determinat de cantitatea de precipitaţii. In verile secetoase, izbucul este secat. Lângă acesta s-a dezvoltat, începând cu 1930, Mănăstirea Izbuc, în prezent cunoscut loc de reculegere şi pelerinaj. La Mănăstirea Izbuc sunt 2 biserici din care una de lemn. Bisericuţa de lemn, construită în 1696, a fost adusă de la Beiuş în 1957.
La mănăstire se poate ajunge din Cărpinet (aflat la DN76 Oradea – Deva) urmând drumul asfaltat până la mănăstire, în lungime de 9,5 km. Există şi un traseu turistic, marcat cu triunghi albastru, care face legătura între Cărpinet şi Mănăstirea Izbuc.
Mare parte din Platoul carstic Vașcău este declarata arie naturală protejată. Este vorba de zona aflată la sud de satele Câmp, Câmp-Moţi şi drumul forestier ce duce spre uvala Arânda.
Situl Natura 2000 ROSCI 0200 Platoul Vașcău este un sit de importanță comunitară ce conservă habitate naturale și protejează o gamă diversă de floră și faună. Situl se întinde pe o suprafață de 4.983 hectare și include rezervațiile naturale Avenul Câmpenească cu Izbucul Boiu și Izvorul intermitent de la Călugări.
Accesul în zona Platoului Vaşcău:
Din DN 76 Oradea-Deva care traversează atât oraşul Vaşcău cât şi satul Cărpinet se desprind 2 drumuri asfaltate ce urcă pe Platoul Vaşcău, respectiv spre satul Câmp şi satul Izbuc. Drumul forestier ce se desprinde din drumul Suştiu-Briheni şi duce la Coleşti se află într-o stare proastă.
Foarte interesant articolul, multumesc.
Unde v-ati cazat sau unde ati lasat masinile? Eu nu intru pe drumuri forestiere cu masina, doar pe drumuri asfaltate, unde recomandati sa ma duc in zona atsfel incat sa las masina undeva in zona asfaltata?
Buna Ioana.
De obicei mergem cu cortul, iar in Apuseni facem ture de o zi deoarece suntem din zona.
Noi avem o masina 4×4 si ne aventuram si pe drumuri forestiere.
Din pacate de la zona asfaltata este destul de mult de mers pana pe platou. Ca si sfat inainte de tura, ar fi bine sa consultati o harta a zonei ca sa va programati excursia si in consecinta sa va stabiliti si locul unde veti parca a masina.
Va dorim ture placute 🙂