Sunt multe obiceiuri și tradiții de Paște în România, unele încă se respectă altele s-au pierdut în măgura vremurilor.
Sărbătoarea Pascală este probabil cea mai mare sărbătoare creștină. Din punct de vedere religios ea semnifică învierea Domnului Iisus din morți. Deoarece coincide cu primăvara este o sărbătoare mult așteptată, după lunga iarnă.
Ziua de Paște este tot timpul duminica. Luni și marți este ziua a doua și a treia de Paște. Săptămâna de după Paște o numim „săptămâna Paștelui” sau „săptămâna luminată”. Luminată, deoarece înviind din morți, Iisus Hristos a luminat lumea. Săptămâna de dinaintea Paștelui se numește Săptămâna Patimilor.
Pregătirile pentru Sărbătoarea Paștelui. În lumea traditional românească, oamenii se pregăteau cu mult sârg atât din punct de vedere spiritual (prin post) cât și din punct de vedere lumesc.
În Săptămâna Patimilor se definitivau pregătirile. Pentru sfintele Paști totul trebuia să fie în bună rânduială, locuințele să fie îngrijite și curate. Se termina curățenia, se împristeau ouăle, se făcea pasca, se tăiau mieii.
In mod tradițional până înainte de joia mare bărbații lucrau munca câmpului. Odată cu joia mare, începeau și lucrările de pe lângă casa. Se tăiau mieii sau după caz purceii, se mătura curtea și strada din fața casei și se pregăteau hainele de sărbătoare.
Cateva tradiții de Paște sunt:
- În Transilvania și Banat se credea că în Joia Mare n-ai voie să dormi ziua. Cel care va dormi va fi „puturos, leneș și netrebnic” tot anul.
- Tot omul avea pentru ziua de Paste cel putin o piesa de imbracaminte noua.
- În vinerea mare se ține post negru, nu se mănâncă, nu se bea și nu se lucrează nimic.
Obiceiuri și tradiții de Paște culinare: pe lângă bucatele coapte la cuptor (pască, cozonaci), majoritatea țăranilor pregăteau pentru masa de Paște friptura si dropul de miel. I se zicea și Mielul Pastilor.
Pasca este cea care a dat numele sărbătorii. Este coptura din făină de grâu, din aluat dospit, cu sare și lapte de vacă. Are forma circulară cu impletituri pe margine sau chiar pe mijloc. Împletiturile din mijloc au forma crucii, pe care a fost răstignit Iisus.
Pasca se duce de sâmbătă în biserică, pentru a fi sfințită in dimineata Sărbătorii Pascale. Pasca se coace în joia mare sau sâmbăta, dinainte de Paște. În Transilvania pasca se cocea miercurea și se sfințea la biserică în Joia Mare.
Tradiția ouălor de Paște provine dintr-un obicei premergător creștinismului. A fost prezent atât la popoarele europene cât și la cele asiatice. ”Oul se zice că reprezintă Creatorul lumii…Oul era emblema universului, opera divinității supreme.”
Ouăle colorate, în special roșii erau oferite cu ocazia Echinopțiului de primăvară încă de pe vremea romanilor.
Pentru români încondeierea ouălor de Paște are o importanță deosebită. Nu există gospodărie unde să nu fie ouă de Paște.
Despre proveniența religioasă a ouălor de Paști sunt multe legende. Una dintre ele povestește despre Maria care s-a dus la Iisus când acesta era răstignit pe cruce. În marea ei durere, Maria începu să plângă și puse un coș cu ouă la picioarele lui Iisus. S-a scurs sânge pe ouă, așa că ele s-au înroșit. Văzând ouăle roșii Iisus a spus: „deacum să faceți și voi ouă roșii împestrițate în aducere aminte despre răstignirea mea”.
Se zice că după învierea Mântuitorului, Maria a făcut ouă roșii și Pască pe care le-a împărțit fiecărui om pe care îl întâlnea pe stradă și-i zicea „Hristos a înviat!”.

Obiceiuri și tradiții de Paște referitoare la încondeierea ouălor de Paște. Acestea se vor pregăti în Săptămâna Patimilor, de cele mai multe ori în Joia Mare. Se zicea că ouăle încondeiate în această zi nu se vor strica tot anul.
În Muntenia ouăle încondeiate se duceau joia la biserică și se lăsau acolo pînă în duminica Paștelui. Alegerea ouălor care vor fi încondeiate este un proces important. Se aleg cele mai proaspete și frumoase ouă din fiecare gospodărie.

Încondeierea ouălor presupune două faze: procesul decorativ și înroșirea ouălor. Decorarea ouălor începe cu spălarea și stergerea lor.
„Împiestrirea ouălor” se face cu un instrument numit „chișiță” (sau pișiță). Procesul împiestririi ( a încondeierii) ouălor presupune decorarea cu modelele diferite.

Desenele se fac cu cu chișița și cu ceară de albine. Ceara se pune într-un păhărel deasupra unei lumânări pentru a fi topită. Cu chișița se ia pe vârful acului ceara topită, după care se întinde ceara cu acul chișiții obținând modelul dorit.
Motivele decorative folosite la încondeierea ouălor sunt multiple. Găsim o varietate mare de brâuri care se desenează împrejurul oului. Alte motive sunt: crucea, furca, bradul, frunza stejarului, motive florale sau zoomorfe.
Înroșirea ouălor se face în zilele noastre cu prafuri chimice. În anii de demult însă, înroșirea se făcea cu scoarță de arin roșu.
Pentru fierberea plantelor și înroșirea ouălor se foloseau doar vase noi iar în oală se mai punea puțină piatră acră. Cantitatea de plante folosită era stabilită pe parcurs, pentru a nu face ouăle prea întunecate. În Bucovina ouăle roșii mai poartă denumirea de merișoare.
La finalul celor două procese ouăle se șterg cu grijă. Chiar și „ștergarul” (prosopul) cu care se șterg ouăle în urma înroșirii trebuie să fie curat. Ștergarul este sfințit și ținut peste an iar în unele locuri este afumat deoarece se crede că are puteri curative.
Ouăle de Paște pot avea și alte culori, precum galben, albastru, verde sau negru. Culoarea neagră semnifică chinul și durerea pe care a suferit-o Iisus Hristos pe cruce.
Ouăle care au multe decorații și mai multe culori se spune că sunt „muncite”.
Din motive tehnice aceste ouă se fierb mai puțin. Ele nu se mănâncă si au doar rol decorativ. Uneori ouăle se găuresc și se scoate albușul și gălbenușul. Se zice însă că nu-i bine să ții aceste ouă goale în casă, pentru că „se ascunde dracul într-nsele”. Aceste practici se regăsesc mai mult în Bucovina.

Tradiții de Paște referitoarea la ciocnirea oualor. În ziua 1, 2, 3 de Paște se ciocnește cu ouă încondeiate. Mulți cred că cei care ciocnesc ouă, se vor întâlni pe lumea cealaltă. Cei doi își vor ura „Hristos a înviat” și „Adevărat a înviat”. Din acest motiv ei caută ca personele cu care ciocnesc să le fie prieteni.
Părțile cu care se ciocnesc ouăle se numesc „cap” și „cur”. Partea ascuțită se numește „cap” iar dosul, partea opusă se numește „cur”.
În unele zone ale țării, în prima zi se ciocnește doar cu capul iar în a doua și a treia zi se ciocnește cu ambele părți. Cel căruia i se sparge oul trebuie să i-l dea învingătorului. Dacă nu i-l dă se spune că îl va mânca pe lumea cealaltă, împuțit.

În dimineața Paștelui se pune într-o oală curată un ou roșu, apă și un bănuț după care locuitorii casei se spăla cu această apă pe față și mâini. Motivația?.. vor fi roșii la față (semnificând sănătate) și vor avea bani tot anul.
Obiceiuri și tradiții de Paște referitoare la Slujba religioasă. În noaptea Învierii oamenii merg la biserică și asistă la slujbă. Cine nu merge se zice că se înbolnăvește și petrece tot anul până la Paștele viitor în neajunsuri și boli.
Una dintre datinile procesiunii este înconjurarea bisericii. Toți credincioșii au în mână câte o lumânare pe care o aprind de la flacăra preotului. Cei fără lumină se consideră a fi ticăloși și netrebnici. La finalul slujbei, preotul din ușa bisericii va oferi enoriașilor pască îmbibată în vin.
Cei care nu au ajuns la biserică vor primi pască de la cunoscuți sau familie. Pasca este primul aliment care trebuie consumat în ziua sărbătorii. Sfirmituri de pască se obișnuia a se da animalelor. Obiceiul pâinii pascale este specific zonei Ardealului și Munteniei.
Când intri în casa unui om în ziua de Paște sau după, vei zice: „Hristos a înviat”. Celălalt va răspunde „Adevărat a înviat”.
- Se crede că cine moare în ziua de Paște este norocos. În această zi cerul este deschis și omul merge în Rai.
În categoria de obiceiuri și tradiții de Paște intră și cel de a bate toaca.
Fiind o sărbătoare atât de importantă, în ziua de Paște era complet interzis să lucrezi, să asculți muzică sau chiar să călătorești. Din aceste motive, la țară, obiceiul era ca toți tinerii să se strângă în curtea bisericii. Obișnuiau să ciocneasă ouă, să bată toaca sau să tragă clopotele. Scopul ultimelor două este de a face cunoscută învierea lui Iisus Hristos.

În unele zone ale țării clopotele și toaca se auzeau 3 zile la rând. Toaca se bate neîntrerupt de către băieți iar clopotele sunt trase și de fete. Dacă fetele trag clopotele se crede că inul și cânepa vor crește mai cu spor în anul în curs.
În preajma sărbătorilor sunt mai multe festivaluri la care se promovează obiceiuri și tradiții de Paște din Romania. Unul dintre ele este cel din Drăgoteni, județul Bihor. Aici, tinerii sunt încurajați să îmbrace portul național și să participe la concursurile de încondeiat ouă, bătut toaca sau concursul de cântece populare românești.
Bibliografie: “Simion Florea Marian – Sărbătorile la români”