Crăciunul este prima sărbătoare din ciclul sărbătorilor de Anul Nou. În Romania Craciunul se sărbătoreşte după stilul nou la 25 decembrie, iar după cel vechi, la 7 ianuarie.
În zona rurală nu există familie care să nu se pregătească pentru Crăciun.
De sărbătorile Craciunului, cel mai frumos obicei este colindul. Colindele sunt cântecele cu care copiii, tinerii sau chiar și oamenii maturi întâmpină venirea lui Hristos pe pământ.
Proveniența cuvântului colind se gaseste în latinul calendae. Numele a fost dat de romani sarbatorilor păgâne de Anul nou. În acea perioadă copiii romanilor umblau din casă în casă și cântau “imne”. De-a lungul timpului datina latină a fost preluată și adaptată la religia creștină.
Din cadrul ritualului colindelor fac parte cântecele de stea, vifleemul, pluguşorul, sorcova. Se joacă vasilica, jocuri cu măşti (ţurca, cerbul, brezaia), teatrul popular, dansuri (căluţii, căluşarii).
Între Craciun si Boboteaza (Botezul Domnului; 6 ianuarie) colindătorii umblau cu steaua.
Simbolismul acestui colind amintește de steaua care a vestit naşterea lui Isus. Aceasta i-a călăuzit pe cei trei magi în a găsi ieslea în care s-a întâmplat minunea. În zilele noastre se merge cu steaua doar în prima și a doua zi de Craciun.
Cei care umblă cu steaua cânta colinde, care amintesc de viața Domnului sau „ Steaua sus răsare” și „Trei crai de la răsărit”.
Cantecele de stea românesti provin din diverse surse. Din lumea bizantină ortodoxă, din lumea bisericii catolice ori creațiile culturale ale neamului nostru.
Steaua purtată cu ocazia colindelor se face din lemn uşor şi are mai multe colţuri. Se împodobeşte cu hîrtie colorată și are fixată la mijloc o iconiţă cu Maica Domnului şi Isus Hristos.
Cand merg cu steaua copiii sunt uneori însotiti de mascați care poartă și numele de țahondre sau turci (în Ardeal). Aceștia sunt de obicei adulți sau adolescenti care pot avea grijă de micii colindători.
Grupul stelarilor trece pe la porțile caselor și întreabă:
“Primiți cu steaua?..Primiți cu steaua?“. Se continuă cu “Cine primește/ Steaua frumoasă/ Si luminoasă/ Cu colțuri multe/ Și mărunte/ De la nașterea/ Lui Hristos/ Dăruite.”
Grupul colindătorilor este primit în casă sau în curte și atunci copiii încep a cânta colindele.
La sfârsitul colindului ceata de colindători va primi răsplata. În vremurile vechi ei primeau covrigi, nuci, mere, cozonac. Acum însă ei sunt răsplătiți cu bani.
Când colindătorii pleacă din casa în care au colindat în care au fost primiți colindătorii spun: “Noi ieșim, Dumnezeu intră“.
În periplul lor prin sat grupul turcilor care însoțesc colindătorii opresc oamenii pe stradă (sau mașinile) pentru a le cere bani. Oamenii opriți le dau bani pentru a aduce noroc și pentru a alunga duhurile rele.
Când oamenii nu primesc colindători, închid uşile sau nu oferă daruri, efectele magice sunt opuse, ei încâlcând regulile acestui obicei.
Când doi oameni se întâlnesc în perioada Crăciunului unul spune: “Dumnezeu s-a născut“ iar celălalt răspunde “Adevărat s-a născut“.
Repertoriul obiceiurilor şi tradiţiilor româneşti cuprinde şi o seamă de datini, practici, superstiţii, sfaturi cu originea în credinţe şi mituri străvechi sau creştine.
-
În dimineața de Craciun este bine să ne spălăm pe față cu apă curgătoare, în care punem o monedă de argint. Vom fi astfel curați ca argintul, feriți de bube și beteșuguri, care vor merge pe vale-n jos.
-
În multe sate românești bătrânii fac cu usturoi pragurile casei, a grajdurilor și a șurilor. Apoi merg la animale și membrii casei și îi ung pe frunte în forma crucii. Ei cred astfel că vor fi feriți de strigoi și duhuri rele tot anul viitor.
-
În noaptea de Craciun mulți oameni lasă o lumânare aprinsă, de multe ori la icoana lui Iisus Hristos. Astfel, norocul va vedea casa în întuneric și va putea intra înăuntru.
-
Femeia care face colacii pentru Crăciun, se duce în grădină cu mâinile pline de aluat și zice către fiecare pom așa: „măr, păr, etc astfel de rodnic, să fii cum stă aluatul pe mâinele mele”.
-
Tot în seara de Craciun fetele care doresc să-și cunoască viitorul ursit pun sub perna pe care vor dormi săpunul și pieptănul urmând astfel să-l viseze pe alesul lor.
-
În seara de ajun, fata care vrea să știe dacă se va mărita anul viitor trebuie să meargă afară. Ia un braț de lemne tăiate mărunt și le va pune sub masă. După ce termină toată lumea de mâncat fata trebuie să le numere. Dacă numărul va fi cu soț ea se va mărita anul viitor.
-
În ajunul Crăciunului și zilele următoare omul trebuie să se ferească să se certe fiindcă tot anul va fi în ceartă și ocară.
-
În ziua de Crăciun nu se face curăţenie şi nu se aruncă gunoiul, altfel alungi norocul.
-
Masa din Ajunul Crăciunului, în Moldova, nu se consumă până nu este sființită de preotului satului. Nimeni nu are voie să descopere masa până nu intră preotul pe ușă. Preotul sființește masa, gustă primul din bucate și apoi cei ai casei.
Obiceiul împodobirii pomului de Crăciun s-a suprapus peste un vechi obicei al incinerării Butucului (zeul mort) în noaptea de Crăciun. Acest obicei simboliza moartea şi renaşterea divinităţii şi a anului la solstiţiul de iarnă. Obiceiul a fost atestat la români, aromâni, letoni şi sîrbo-croaţi.
Un obicei foarte cunoscut în România este „tăierea porcului”. În unele zone ale ţării, porcul se taie de Ignat, adică în 20 decembrie. Se zice că porcul care n-a fost tăiat în această zi nu se mai îngraşă, căci şi-a văzut cuţitul. Orice familie cu oameni gospodari trebuie să taie porc la Craciun.
Tradiții și obiceiuri cu ocazia Crăciunului în România sunt foarte multe, ele diferind însă în funcție de zona folclorică.
