Canionul Horoabei este un traseu de aventură, de tip canion care se găsește în Munții Bucegi în apropiere de zona turistică Padina. Este un traseu accesibil tuturor, nu foarte tehnic, spectaculos și sălbatic.
Nefiind un traseu turistic marcat este bine să nu vă aventurați decât dacă v-ați documentat în prealabil sau dacă sunteți însoțit de un ghid montan sau salvamontist.
Parcul Natural Bucegi este situat în partea estică a Carpaţilor Meridionali şi cuprinde integral masivul Bucegi desfăşurat sub forma unui amfiteatru cu deschidere sudică.
Este delimitat de abrupturi de stâncă ce depăşesc frecvent 1000 m. Parcul Natural Bucegi se întinde pe o suprafaţă de 32496 ha, pe raza a trei judeţe: Dâmboviţa, Prahova şi Braşov, având mai mult de 60% din suprafață acoperită cu păduri.
Punctul de pornire către valea Horoabei este poiana Padina.
Accesul în Padina dinspre Sinaia: distanță 53km. Trebuie să urcați din Sinaia pe drumul DN 71, care face legătura între Sinaia și Târgoviște. Cu puțin înainte de a ajunge la Cabana Cota 1000 va trebui să ieșiți de pe drumul principal și să continuați pe DJ 714.
Urmăriți indicatoarele cu Peștera Ialomiței. Drumul mai poartă numele de Transbucegi, el urcând până la altitudea maximă de 1925m. Dacă veniți cu mașina la Padina, nu veți ajunge la cota lui maximă (cabana Piatra Arsă). Trebuie să coborâți spre lacul de acumulare Bolboci.
Parcare mașină: puteți lăsa mașina în poiana Padina, în apropierea campingului.
În Padina se mai poate ajunge și cu telecabina din Bușteni. Se ia telecabina Bușteni – Babele iar la stația Babele luați telecabina care coboară până la Peștera.
Programul de lucru al telecabinei este:
- Vara> zilnic 08:30 – 18:00
- Iarna> zilnic 08:30 – 16:00
- Revizie tehnică> marți 08:00 – 12:00
Poiana Padina este un frumos bazinet însorit, pe valea Ialomiţei, acolo unde o pantă domoală constituie planul de racord între firul apelor şi abrupturile calcaroase. Poiana este un adevărat nod al potecilor din Bucegi.
Durată și lungime traseu: 5 ore (6,7 km);
Diferență de nivel: +450m
Echipament necesar: bocanci de munte, pantaloni și geacă impermeabilă, folie de supraviețuire. În perioadele ploioase este aproape inevitabil să nu vă udați la picioare, deci atenție la încălțămintea cu care mergeți pe canion.
Recomandăm folosirea: căștilor de protecție dar și dotarea echipei cu un sprai împotriva urșilor. Zona fiind sălbatică este destul de frecventată de urși.
Posibilități de cazare: la cort în poiana Padina sau la pensiunile din zona. Dacă optați pentru cort este foarte important să nu lăsați mâncare peste noapte în cort. Urșii dau târcoale în fiecare seară.
Descriere traseu: Padina – Valea Horoabei – marcaj bandă roșie (în apropiere de șaua Strunga) pe muntele Colți – coborâre în valea Colți și apoi în Padina
Pornim din zona centrală a poienii Padina, în apropiere de cabana Padina pe drumul neasfaltat.
Trecem podul de lângă zona de campare și imediat pe stânga, vom vedea o placă de lemn inscripționată Rezervația Naturală Valea Horoabei. Aici deviem de la drum și urmăm poteca din partea stângă.
În pădure poteca nu este foarte vizibilă, dar ca direcție trebuie să mergem în paralel cu valea. Trecem pe sub pereții de stâncă de la Turnul Seciului după care poteca ne duce în pădure aproape de firul văii.
Urcăm cam 20 minute prin pădure, pereții văii se apropie, iar în față ne apare prima cascadă. Această zonă se ocolește pe o potecă ce urcă abrupt prin stânga văii (în direcția de urcare).
Ajungem la primele lanțuri metalice montate pentru o parcurgere mai sigura a traseului. Urcarea pe această porțiune nu este grea, dar necesită totuși un minim de efort și atenție sporită.
Ajungem la una din cele două peșteri aflate pe traseu. Peșterile sunt mai degrabă niște trecători sub forma unor tuneluri. De la primul tunel coborâm pe lanțuri până ajungem iar nivelul apei.
Urcăm apoi spre cea de-a doua peșteră (tunel) pe o potecă abruptă și accidentată, dotată cu lanțuri.
La ieșirea din tunel traversăm apa, după care continuăm urcarea spre Izbucul din Horoabă. Este impresionant cum acest izbuc drenează o cantitate atât de mare de apă.
Urcarea continuă și ajungem la zona cea mai spectaculoasă din tot canionul. Pereții sunt apropiați, la circa 1,5m – 2,0m , înălțimea lor variind de la 10m la 30m.
Vom cățăra câteva săritori echipate cu lanțuri sau scări metalice.
Ieșim din zona cu pereți înalți al canionului și continuăm tot pe firul apei. Peisajul se schimbă un pic, valea deschizându-se într-o mare de jnepeni. Nu vă lăsați însă păcăliți, parcurgerea văii Horoabei încă nu este gata. Mai aveți de parcurs câteva săritori, de înaintat prin apă și prin desișul de jnepeni.
Atenție, nu puteți să vă realimentați cu apă decât spre finalul traseului. Pe partea dreaptă (în direcția de înaintare) vom întâlni un perete de stâncă acoperit cu mușchi, pe care se prelinge o apa rece, cristalină și foartă bună de băut.
După izvor mai avem de trecut o săritoare pe care o putem evita pe partea dreaptă sau cu puțin curaj ne aventurăm prin apa rece și urcăm direct pe minicascadă. După acest pasaj ajungem într-o frumoasă poiană unde ne putem odihni.
Poteca continuă prin jnepeniș și ajunge la o bifurcație de văi. Atenție, nu este foarte clară continuarea.
Va trebui să urmăm valea din stânga (deviere de la valea principală) care duce pe creasta muntelui Colți. De la ieșirea din Valea Horoabei va trebui sa ținem curba de nivel, usor stânga, până când intersectăm marcajul turistic bandă roșie.
Pe măsură ce urcăm, panorama munților Bucegi ne încântă privirea. Se pot observa: stația meteo de la Coștila, domeniul schiabil Sinaia, Valea Doamnele și Babele.
După intersectarea marcajului turistic, traseul devine mai ușor. Vom coborâ în valea Colți și mai apoi spre poiana Padina urmând poteca. Diferența de nivel coborâtă este de 450m, panta fiind destul de abruptă în unele locuri.
Vom trece pe lângă două stâne de unde puteți cumpăra brânză proaspătă sau lapte.
Dacă doriți să faceți un sejur de mai multe zile noi vă propunem: vizitarea Peșterii Ialomița, ascensiune pe Vârful Omu (cel mai înalt vârf din munții Bucegi), drumeție la Babele, parcurgerea văii Jepilor, urcare pe Brâna Aeriana sau Brâna Mare a Coștilei.